Vindecarea de frica

Artico publicat de dr. Teodor Vasile in Cronica Romana, 27.01.2007

Catora dintre noi nu ni s-a intamplat, si inca destul de des, sa ne simtim victime ale bolii, ale unor programe malefice inoculate sau induse, ale dezechilibrelor energetice de tot felul, sau pur si simplu ale unor evenimente si circumstante potrivnice, pe care le-am perceput ca veritabile obstacole in calea implinirii dorintelor si planurilor noastre? Cati dintre noi, gasindu-ne in imprejurari ostile sau confruntandu-ne cu atitudini dureroase venite din partea celor mai apropiati semeni de-ai nostri, nu ne-am simtit profund nedreptatiti, ne-am revoltat si am suferit? De cate ori nu
ne-am lasat prada convingerii ca, nefiind in masura sa controlam situatia, nu ne mai ramane decat sa ne lamentam si sa aratam cu degetul in alta directie? Ne-am pus insa vreodata intrebarea daca perceptia noastra este corecta? Ne-am intrebat oare daca ostilitatea, obstacolele, dezechilibrele, boala, da, boala, exista cu adevarat? Nu cumva sunt acestea mai degraba produsul mintii noastre, al egoului nostru care si-a facut un tel din a ne inocula de timpuriu si a ne alimenta sentimentul de frica, pe baza caruia sa poata construi nestingherit imperiul separarii? Ne-am gandit vreodata ca, daca am redeveni constienti de faptul ca nu suntem separati de Dumnezeu, ci una cu el, intrucat Scanteia Divina pe care o purtam in noi este adevarata noastra esenta, iar Scanteia nu difera cu nimic de Focul insusi, ci una sunt, atunci nu am mai avea a ne teme de nimic? Iluzia separarii noastre de Dumnezeu si de intreaga creatie a facut posibila construirea unei intregi lumi a iluziilor, in care ne simtim separati si amenintati de tot ceea ce exista. Frica este cea care ne blocheaza posibilitatea de a raspandi in jurul nostru iubire, in primul rand pentru ca, percepand unele fiinte ca fiind ostile noua, si prin urmare nedemne de iubirea noastra, nu facem decat sa adancim separarea si sa permitem aparitia conflictelor, si de aici, DUREREA. Cruzimea insasi s-a nascut din sentimentul de FRICA. Prin urmare, nu ne putem cu adevarat vindeca decat daca ne eliberam de sentimentul de frica, daca realizam ca nu exista nimic in afara noastra care sa ne poata afecta adevarata fiinta care este pura si neschimbata. Si, in acelasi timp, daca reusim sa ii privim pe semenii nostri fara a-i judeca, intelegand ca si adevarata lor esenta este tot pura si cu nimic diferita de a noastra, iar ceea ce face ca ei sa para diferiti, bolnavi, neatragatori sau ostili, nu reprezinta decat falsele imagini sau perdele de iluzii proiectate de eul nostru. Si boala este tot o iluzie! Indraznesc sa fac aceasta afirmatie care poate parea hazardata pentru cineva care se lupta de ani de zile cu suferinta, insa care stie ca „nu poti cu adevarat sa vindeci pana nu te trezesti si intelegi ca nu este nimic de vindecat”, cum spune o straveche intelepciune. Este adevarat ca ceea ce percepem cu simturile noastre, vis-a-vis de lumea exterioara si de noi insine, este determinat de valorile si convingerile noastre. Ceea ce vedem si consideram ca exista, exista numai pentru ca noi credem. Boala, ca si frica, porneste din chiar mintea noastra, este rezultatul unei minti inspaimantate. De acea renuntarea la frica conduce in mod aproape automat la disparitia bolii. Eliberarea de frica este ceea ce ne trebuie pentru a ne permite sa vedem ADEVARUL care a existat dintotdeauna in fata noastra, dar pe care nu ne-am dat voie sa il percepem. ELIBERAREA de frica este ceea ce ne trebuie pentru a intelege si cine suntem cu adevarat. Insa pentru a reusi acest lucru avem nevoie de credinta ca nu suntem singuri. Avem nevoie de credinta nezdruncinata ca Dumnezeu stie exact de ce avem noi nevoie in fiecare moment al existentei noastre, si avem nevoie de acceptarea detasata a tuturor experientelor care ni se ofera, desigur, toate spre binele nostru. Iata, de pilda, ce ne marturiseste Olga Ilyin: << Stiu din experienta ca ori de cate ori i-am spus vietii, calm dar apasat: „Am incredere, voi trai ceea ce e de trait”, ea, viata mi-a oferit, misterios, exact ceea ce-mi doream >>. Din astfel de considerente va invit si pe dumneavoastra, toti cei care ne cititi si ne sunteti aproape, ca la acest inceput de an sa porniti cu incredere si detasare pe un asemenea drum al eliberarii! Face parte din Calea noastra, a fiecaruia dintre noi in parte…