despre politetea barbatilor sau …pur si simplu despre bunul simt

nu stiu daca v-am spus sau ati dedus deja din randurile scrise de mine pana acum: pe 13 februarie, anul de gratie 2008, am alunecat pe gheata si am cazut…fractura bimaleolara, operatie, suruburi in picior… bla bla bla, dureri la toate schimbarile astea de vreme, temperatura, presiune. in fine, nu despre piciorul meu, operat si sexy e vorba

azi am fost la medic pentru un bilet de trimitere la medicul specialist… totusi, glumesc eu, dar piciorul mi-e umflat cam tare si se impune un control medical. ce mi-a fost dat insa sa vad, la ce am asistat ?! pai… sa va spun !!! am intrat in sala de asteptare, unde erau vreo 16 persoane. si ce credeti ca mi-a fost dat sa vad ? 3 baieti/barbati ( cam greu de spus ce erau, dupa minte/comportament i-as fi catalogat copii mici) cu varste intre 20 si maxim 35 ani STATEAU pe scaune, picior peste picior, in timp ce in fata lor stateau in picioare femei si barbati care le-ar fi putut fi parinti, oameni veniti la medic pentru diverse afectiuni specifice varstei, nu pentru formulare medicale necesare angajarii. ba, mai frumos, unul dintre cei 3 a iesit din sala, iar la intoarcere, efectiv s-a bagat inaintea unei bunicute, sa intre primul pe usa. sa spun, sa gandesc ca… asa ii vor fi invatat parintii ? ca asa i-au vazut pe tatii lor ca fac si au preluat modelul pentru a-l transmite mai departe?

uite-asa ajungi sa consideri o anormalitate, ceva exceptional sau iesit din comun, cand vezi cate un tanar sau o tanara ca se ridica in troleu, microbuz, tramvai pentru a oferi locul unei persoane mai in varsta sau in suferinta

printre randuri, sper ca intelege o anumita obraznicatura plimbareata, aflata acum pe undeva prin america de nord, daca citeste acest post, de ce ma tot minunez eu ca inca are bun simt si nu ma mai boscorodeste ca e anormala starea descrisa de mine si ca e ceva normal ceea ce face la fel cum, daca o alta persoana, nu spun cine, care mi-a deschis apetitul pentru blogareala, daca ma mai cearta cand spun  multumesc pentru ca mi-a explicat cum sa pastrez un rand pe fiecare pagina intr-un document excel, cum sa concep un articol economic, atunci cand imi bazaia sa ma inscriu la doctorat, etc, etc… sa faca bine si sa ia o pauza… ce, e atat de “anormal” sa spui multumesc ?! anormalitatea survine in societatea noastra atunci cand cineva mai e dispus sa iti aloce timp, fara a avea nici un interes sau castig din asta…

ps: revin cu o completare la articol maine, mi-e somn de acum

am revenit, deja e “azi” si… va povestesc ce s-a mai intamplat… am fost la o banca, nu are importanta care, in interes de serviciu… la ce am mai asistat ? la dialogul dintre un domn si functionara bancara ce se ocupa de contul firmei dansului. am auzit toate replicile distinsului domn, clar si limpede, desi ma aflam la o distanta de vreo 4-5 m, ce sa fac daca … vorbea atat de tare ? oare credea ca interlocutoarea lui e surda ?! sau ca o intereseaza faptul ca a avut control de la garda financiara si a fost atat de curajos incat i-a trimis pe toti la originile natale ?! habar nu am… cert e insa ca m-a indispus poluarea sonora de care am avut parte…

aveti idee “de ce” ??

ai tu, cititorule al acestui post, idee de ce, desi mi-am propus un shut down mintal, sa nu mai gandesc si sa nu mai fac nimic, sa las totul sa mearga in virtutea inertiei cat s-o putea, iar apoi sa trag pe dreapta, mintea asta a mea nu ma asculta ?! nu se poate stapani, iar eu nu o mai pot controla… are o independenta si o vointa proprie…

ce exemplu mai simplu decat cel de azi sa iti dau ? citeam in romania libera editia online de azi, articolul asta:

http://www.romanialibera.ro/a130529/avas-a-incasat-peste-100-000-000-lei-din-privatizarile-facute-in-2008.html

si…. desi nu scria nimic in articol, brusc, mintea mea, cand a vazut poza lui orasanu, a zis” pai asta nu mai e demult presedintele avas, cum pot sa ii puna poza acolo si sa il mai numeasca si presedinte” ? cum se poate la un cootidian care se respecta sa scrie un articol si sa ataseze o imagine respectivelor randuri, fara a se documenta ?! si …. mi-am verificat memoria, cautand pe google. primul pas, am accesat site-ul celor de la AVAS http://www.avas.gov.ro/index.php?lang=ro&id=4976 – unde scrie clar ca… teodor atanasiu e presedinte, putand fi accesata si declaratia sa de avere.

bun – bun, e atanasiu presedinte, tin eu minte bine, memoria nu imi joaca feste, inca sunt un bun “detectiv”, dar… de cand e presedinte ?! parca nu imi aduceam aminte bine, asa incat… am continuat cautarile. ce am obtinut ca rezultat ??? pai… teodor atanasiu e presedintele avas din 2006. daca nu ma credeti, accesati si voi link-ul http://www.wall-street.ro/articol/Economie/21122/Razvan-Orasanu-i-a-predat-stafeta-noului-presedinte-AVAS.html

oricum ati pierdut timp cititnd aceste randuri, asa incat… reiau ideea dintr-un post anterior “plina de fite si figuri”… mama, ce buna si pe faza sunt…

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

(Ana Blandiana – Descântec de ploaie)

plina de fite si figuri in cap…

…zilele trecute, vorbeam cu cineva care a tinut sa imi spuna – specificand chiar, pentru a se lauda, ca a fost la toate concertele lui Tudor Gheorghe, atunci cand a venit in Piatra Neamt ( vai, tu, cum nu ai fost decat la 2 ?! ), si…cum a facut.., a dres.., puncte, puncte, tot timpul, pentru a obtine cele mai bune locuri la concerte, cumparand biletele cu nu stiu cat timp inainte …

Cum tot e la moda starea asta, mi-am zis sa o incerc si eu, ca nu prea stiu cum e, “starea” de laudarosenie, sa vad cum ma simt… ce, eu sunt mai proasta decat altii ?? asa ca… ia sa ma laud si eu un pic, sa stiti si voi ce am mai facut…

Acum sa ma vad insa daca reusesc: pai… tanti si nenea care cititi acest post,ca sa stiti, inca de la inceput, eu sunt economist (rozatoare de biblioteca, recte contabil, adica absolventa de stiinte economice specializarea marketing, care face ceea ce a invatat in facultate doar prin vis, vise sau visuri ), cercetatoare in timpul liber a mesajelor subliminale, razboaielor economice, diplomatiei romanesti si nu numai, filosoafa (am mereu becul aprins ), psiholog ( ma joc cu mintea tuturor , dar mai ales cu nervii unora, care pana la urma tot imi vor administra vreo corectie, sa-mi bag mintile in cap)…
… ce mai sunt eu ? un picut asteptati, ca acum gandesc si procesez informatiile… ah, sunt cantareata pe care daca o auzi, o platesti numai sa taca, atat de mult iti place vocea, translator in timpul liber pe ochi frumosi pentru cine are nevoie de serviciile mele… am uitttaaaat, sunt Scriitoare (de aia mare, adica cu S mare ), poeta in devenire, pictorita , fotograf,…, am fost si profesoara pentru putin timp liber … ce mai sunt eu ? hmmm… ma gandesc si va spun…

daca nu s-a auzit in spate, sa mai repet odata!

no, ce tare de tot sunt… si ce stare de bine am dupa atatea laude…

Deci, nenea/ tanti care citesti acum aceste randuri, cum ti-am mai zis, scuteste-ma de informatii, ti-am spus ca, daca ma intereseaza ceva ce tine de tine, pur si simplu TE intreb. Daca nu te intreb, oare ce inseamna ?! Sa te ajut un pic… inseamna ca NU ma intereseaza, da 

sunteti invitatii mei, poftiti la laudat, va da o stare de plenitudine ancestrala sa urmati dupa o asa Personalitate (cu P mare), ca fizic vorbind am doar 1,64 m

Ziceti voi, nu sunt eu cea mai tare?!

ps: daca imi mai aduc aminte ceva cu care ma pot lauda, revin si completez postul, asa incat… nu ratati sa reveniti peste vreo 2 saptamani, sa vedeti ce am mai scris

Acum, pe bune, va invit sa cititi blogul meu si posturile publicate de-a lungul timpului… nu se stie… poate gasiti ceva interesant pe acolo

si ca sa va demonstraz ca, pe zi ce trece sunt tot mai pe faza, mai desteapta si nu prea am concurenta pentru titlul de “cea mai tare din parcare”, va invit sa citit postul “aveti idee de ce ??”…

care este criteriul de amplasare a oamenilor pe scara sociala: averea materiala, zestrea spirituala sau profesia ?

pentru ca nu ne nastem egali din nici un punct de vedere si pentru ca avem destine total diferite, vom ocupa pozitii diferite pe scara sociala. cei mai inzestrati, spre ( pe) ultimele trepte ale scarii, iar cei mai putin dotati catre baza ei.

insasi societatea, in esenta ei, are o structura piramidala, in trepte in care fiecare strat social cuprinde oameni de inzestrare aproximativ asemanatoare, desi de profesii diferite.
poate nu ne place, insa societatea umana normala este stratificata conform legilor firii, iar legile norocului si ghinionului nu lipsesc. asa se face ca in piramida sociala, nu odata intalnim exceptii de genul oamenilor foarte valorosi, spre baza scarii, sau a unor oameni mai slabuti, ridicati insa de noroc pe trepte superioare.

asa incat, pentru fiecare din noi, care este criteriul de amplasare a oamenilor pe scara sociala: averea materiala, zestrea spirituala sau profesia ?

nu stiu de ce, dar… ma tot gandesc la piramida lui Maslow de ierarhizare a nevoilor, la faptul ca satisfacerea relativa a unei nevoi transfera o anumita doza de insatisfactie nivelului superior, urmator, de nevoi. Secventa “sporirea satisfactiei descreste importanta unei nevoi, sporind importanta nevoilor superioare, urmatoare” se repeta pana la nivelul cel mai inalt, cel al autorealizarii.

Senzatii…

“In muzica si in iubire sunt numai senzatii unice; cu toata fiinta iti dai seama ca ele nu se vor mai putea reintoarce si regreti din tot sufletul viata de fiecare zi la care vei reveni dupa ele. Ce voluptate admirabila este aceea care se naste la gandul ca ai putea muri in asemenea clipe, ca prin acest fapt n-ai pierdut clipa…”

Emil Cioran

ps: va recomand Bolero-ul lui Ravel

Dupa un timp… ( Jorge Luis Borges)

Citind randurile de mai jos, m-am regasit in ele
“Dupa un timp…
Dupa un anumit timp, omul sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamana te culca cu cinevasi a avea pe cineva alaturi nu e sinonoim cu starea de siguranta, si asa , omul incepe sa invete….ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca trenul lui “maine” este prea nesigur pentru ca face planuri si viitorulare mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului. Si dupa un timp timp, ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa incepe sa planteze propia gradina si-si inpodobeste propiul suflet , in loc sa astepte ca alcineva sa-I aduca flori, si invata ca itradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata….si cu fiecare zi invata Cu timpul inveti ca a sta laturi de cineva pentru caiti ofera un viitor bun, inseaman ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci in trecut. Cu timpul intelegi cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate adduce fericirea pe care o doesti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi Singuratatea , in mod inexorabil vei ajunge mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca advaratii prietenisunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu tipmul ca vorbele spuse intr-un moment de manie , pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza o poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mair o fac. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fii fericitcu prieteni tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei care iai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama cafiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeat niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umuleste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi acelasi umilinte si dispret dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand unele lucruri sa se petreaca, asta va detremina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentulpe care-ltraiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericitcu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cai care mai ieri erau si acum s-au dus sin u mai sunt… Cu timpul vei invata ca incrcnd sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea uni mormant, nu mai are nici un sens Dar din pacate toate se inata doat in timp…….”

Run like the wind…

In fiecare dimineata, in Africa se trezeste o gazela. Stie ca trebuie sa alerge mai repede decat cel mai rapid leu, caci altfel va fi omorata.
In fiecare dimineata, in Africa se trezeste un leu. Stie ca trebuie sa fie mai rapid decat cea mai lenta gazela, caci altfel va muri de foame.
Nu conteaza daca suntem lei sau gazele. Cand rasare soarele, ar fi bine sa o luam la fuga!

Care e drumul cel mai scurt cel drept, sau cel pe care-l cunosti??

„ poate e trenul vietii tale si trebuie sa te urci in el” sau “ trenul trece in drumul sau, o singura data prin gara“… cuvinte auzite des in ultimul timp. Majoritatea insa am auzit aceste replici, nu numai eu, fie din partea unui prieten, fie de la o persoana care vrea să ne vanda ceva… daca mai sunt alta variante puteti sa le completati voi…
Problema mea nu e legata de tren, am ramas cu acea convingere ca, la fel ca in realitate, e doar un mijloc de transport, care te poate duce in apropierea unui obiectiv pe care ti l-ai propus sau a unui loc in care vrei sa ajungi. Toti ne indeamna sa ne urcam in tren dar nimeni nu-ti spune cand e timpul sa cobori… in trenul asta nu auzi „ urmeaza statia X cu peron pe partea dreapta” .
Ce facem, calatorim la infinit in tren, ne suim in el si mergem pană la capat, incercand, pe parcursul calatoriei sa ne facem noi cunostinte, amici, prieteni ??? ( fara sa stim insa unde e acel punct terminus, de destinatie sau cat va dura calatoria noastra ?! ).

Daca ai coborat din tren insa, ce faci, ramai in gara, stai pe un peron uneori aglomerat, alteori pustiu, luminat de un bec economic pus pe un stalp la cap de peron ??? Sau poate intre doua trenuri te duci sa bei o cafea, peste drum de gara, vizitezi un muzeu, o piata, iti cumperi o amintire, intri in vorba cu un localnic, iti faci un prieten ?!

nu cred ca viata e doar niste trenuri ( in nici un caz nu poate fi vorba de un singur tren) si peroane in care te urci, cobori, aştepti, si iar te urci.
Viata este ceva mai mult, exista si in afara peronului, dincolo de cladirea garii, in buricul targului

Sfaturi de calatorie

cum asezati bagajele in autoturism atunci cand plecati in vacanta ? drept sa spun, poate involuntar toti facem asa, doar ca, acum, am gasit si argumentele logice ce stau la baza, fara a mai pierde timpul de a le “gandi”, pur si simplu citind recomandarile puse la dispozitie pe net intr-un articol de un dealer Chevrolet si Opel.

si acum… citez recomandarile:

In prezent, soferii stiu ca toti pasagerii trebuie sa poarte centuri de siguranta, ca sint necesare scaune speciale pentru copii si ca tetierele trebuie sa fie corect reglate. Din pacate, multi dintre ei continua sa nu respecte anumite reguli de siguranta atunci cind vine vorba de incarcarea bagajelor.
Iata citeva elemente care pot veni in sprijinul celor care sint preocupati pentru siguranta si vietile pasagerilor.
Obiectele grele trebuie sa fie plasate in partea de jos a portbagajului si impinse cit mai aproape de bancheta din spate, pentru a reduce riscul ca acestea sa fie proiectate violent inainte in caz de accident. Motivul este urmatorul: o naveta de apa minerala cintareste 17 kilograme; in caz de accident, aceste 17 kilograme se transforma intr-o greutate de peste o jumatate de tona, care se loveste de bancheta din spate. Pentru a minimiza puterea de penetrare a unor astfel de incarcaturi, obiectele grele trebuie sa fie lipite de locul din spate si impiedicate sa alunece inapoi, prin intermediul altor bagaje sau al curelelor de fixare. In caz contrar, totul ar putea fi proiectat cu violenta inainte in cazul unei manevre bruste de frinare sau al unui accident.
Pe linga valizele grele, bagajul de vacanta include, deseori, obiecte mai usoare precum genti sport, prosoape de plaja, saltele gonflabile si barci din cauciuc. Se recomanda ca acestea sa fie depozitate astfel incit sa umple tot spatiul liber din jurul obiectelor mai grele cit mai strins si mai compact cu putinta. Cu toate acestea, trebuie evitata amplasarea bagajelor deasupra marginii superioare a banchetei din spate, orice obiect plasat mai sus de aceasta limita riscind sa fie proiectat inainte si sa raneasca pasagerii in caz de frinare brusca sau de accident. De asemenea, se recomanda asigurarea bagajelor cu benzi de fixare.
Daca nu sint pasageri pe bancheta din spate, se recomanda ca centurile de siguranta sa fie fixate in cruce, pentru a conferi banchetei mai multa stabilitate.
Alte doua reguli importante sint urmatoarele: triunghiul reflectorizant, vesta reflectorizanta si trusa de prim ajutor trebuie pastrate intr-un loc in care sa fie usor accesibile in orice moment, iar in privinta greutatilor mai mari transportante, este necesara ajustarea presiunii in pneuri. Tot aici, este bine de stiu ca greutatea suplimentara pe puntea spate ridica puntea fata. Pentru a evita ca farurile astfel ridicate sa ii orbeasca pe soferii care circula noaptea din sens opus, fasciculul de lumina trebuie ajustat in mod corespunzator.