despre politetea barbatilor sau …pur si simplu despre bunul simt

nu stiu daca v-am spus sau ati dedus deja din randurile scrise de mine pana acum: pe 13 februarie, anul de gratie 2008, am alunecat pe gheata si am cazut…fractura bimaleolara, operatie, suruburi in picior… bla bla bla, dureri la toate schimbarile astea de vreme, temperatura, presiune. in fine, nu despre piciorul meu, operat si sexy e vorba

azi am fost la medic pentru un bilet de trimitere la medicul specialist… totusi, glumesc eu, dar piciorul mi-e umflat cam tare si se impune un control medical. ce mi-a fost dat insa sa vad, la ce am asistat ?! pai… sa va spun !!! am intrat in sala de asteptare, unde erau vreo 16 persoane. si ce credeti ca mi-a fost dat sa vad ? 3 baieti/barbati ( cam greu de spus ce erau, dupa minte/comportament i-as fi catalogat copii mici) cu varste intre 20 si maxim 35 ani STATEAU pe scaune, picior peste picior, in timp ce in fata lor stateau in picioare femei si barbati care le-ar fi putut fi parinti, oameni veniti la medic pentru diverse afectiuni specifice varstei, nu pentru formulare medicale necesare angajarii. ba, mai frumos, unul dintre cei 3 a iesit din sala, iar la intoarcere, efectiv s-a bagat inaintea unei bunicute, sa intre primul pe usa. sa spun, sa gandesc ca… asa ii vor fi invatat parintii ? ca asa i-au vazut pe tatii lor ca fac si au preluat modelul pentru a-l transmite mai departe?

uite-asa ajungi sa consideri o anormalitate, ceva exceptional sau iesit din comun, cand vezi cate un tanar sau o tanara ca se ridica in troleu, microbuz, tramvai pentru a oferi locul unei persoane mai in varsta sau in suferinta

printre randuri, sper ca intelege o anumita obraznicatura plimbareata, aflata acum pe undeva prin america de nord, daca citeste acest post, de ce ma tot minunez eu ca inca are bun simt si nu ma mai boscorodeste ca e anormala starea descrisa de mine si ca e ceva normal ceea ce face la fel cum, daca o alta persoana, nu spun cine, care mi-a deschis apetitul pentru blogareala, daca ma mai cearta cand spun  multumesc pentru ca mi-a explicat cum sa pastrez un rand pe fiecare pagina intr-un document excel, cum sa concep un articol economic, atunci cand imi bazaia sa ma inscriu la doctorat, etc, etc… sa faca bine si sa ia o pauza… ce, e atat de “anormal” sa spui multumesc ?! anormalitatea survine in societatea noastra atunci cand cineva mai e dispus sa iti aloce timp, fara a avea nici un interes sau castig din asta…

ps: revin cu o completare la articol maine, mi-e somn de acum

am revenit, deja e “azi” si… va povestesc ce s-a mai intamplat… am fost la o banca, nu are importanta care, in interes de serviciu… la ce am mai asistat ? la dialogul dintre un domn si functionara bancara ce se ocupa de contul firmei dansului. am auzit toate replicile distinsului domn, clar si limpede, desi ma aflam la o distanta de vreo 4-5 m, ce sa fac daca … vorbea atat de tare ? oare credea ca interlocutoarea lui e surda ?! sau ca o intereseaza faptul ca a avut control de la garda financiara si a fost atat de curajos incat i-a trimis pe toti la originile natale ?! habar nu am… cert e insa ca m-a indispus poluarea sonora de care am avut parte…