de Nouriel Roubini ati auzit ?!

Supranumit Dr. Doom, a trait intr-o relativa obscuritate ca profesor de economie la New York University. apoi… va invit sa cititi un articol interesant despre doctorul in wconomie internationala  Nouriel Roubini:

Dr. Doom al economiei: Nu se intrevede inca sfarsitul crizei

Nouriel Roubini Sute de fonduri speculative vor intra in faliment, bursele internationale vor fi nevoite sa se inchida in scurt timp – poate si pentru o saptamana – pentru a stavili panica care cuprinde, incet incet, pietele de valori. Fudamentele economice nu se mai aplica in prezent iar sfarsitul crizei nu se vede la orizont. Predictia a fost facuta, saptamana trecuta, de economistul Nouriel Roubini, cel care, in urma cu peste un an, a avertizat ca o criza financiara globala va izbucni in scurt timp. La acel moment, cei mai multi economisti au ras, relateaza timesonline.com, citat de hotnews.ro. In ziua imediat urmatoare declaratiilor lui Roubini, tranzactiile au fost oprite, pentru scurt timp, pe pietele din New York si Moscova. Ani de zile, cel supranumit Dr. Doom a trait intr-o relativa obscuritate ca profesor de economie la New York University. Dar, dupa ce a facut o serie de predictii neobisnuit de precise referitoare la dezintegrarea sistemului financiar la nivel global, Roubini a inceput sa fie considerat profetul acestor timpuri. In timp ce economia parea prospera si sigura, cei mai multi economisti au luat in zeflemea predictiile lui Roubini privind un iminent dezastru. Ei au minimizat avertismentele legate de faptul ca dezastrul creditelor sub-prime va atrage o dezintegrare a sistemului financiar. Nimeni nu a crezut atunci cand Roubini a afirmat ca gigantii ipotecari Fannie Mae si Freddie Mac vor colapsa, ca bancile de investitii vor fi zdrobite de valul de evenimente si ca lumea se inreapta spre o lunga recesiune. Roubini este acum cel mai solicitat economist al lumii. Doarme doar patru ore pe noapte, iar saptamana trecuta a fost in Budapesta, Londra, Madrid si New York. Saptamana viitoare se va adresa congresului american, dar nimeni nu mai asteapta vesti bune. Dr. Doom Nascut in Istanbul in urma cu 49 de ani, el provine dintr-o familie de evrei iranieni. A trait in Tehran, in Tel Aviv si in Italia, unde a absolvit facultatea summa cum laude. Detine un doctorat in economie internationala la Harvard si vorbeste fluent engleza, italiana, ebraica si persana. A avansat rapid in cariera, detinand mai multe pozitii de management in Trezorerie si devenind consilier economic al lui Bill Clinton, la sfarsitul anilor ‘90. Dupa acel moment, cariera lui parea a se fi plafonat, iar indoielile exprimate asupra viitorului economiei mondiale pareau total in afara tonului optimist general, mai ales cand, in urma cu cativa ani, a inceput sa vorbeasca despre o destramare totala a pietelor financiare. Porecla de Dr. Doom si-a castigat-o in cadrul unei reuniuni a Fondului Monetar International din septembrie 2006, cand Roubini a vorbit despre o iminenta criza generalizata. El a sustinut atunci ca prabusirea pietei ipotecare va antrena o recesiune globala, iar undele de soc vor distruge institutii financiare precum Fannie Mae si Freddie Mac. “Cred ca, daca se intampla asa ceva, vom avea nevoie de o tarie”, a spus moderatorul reuniunii, iar economistii din sala au inceput sa rada. In februarie 2008, Roubini a postat un articol pe blogul lui: “Riscul in crestere al unei dezintegrari financiare: cei 12 pasi spre dezastrul financiar”, in care detaliaza cum colapsul pietei imobiliare va determina pierderi uriase in sistemul financiar, in special in cadrul vehiculelor financiare utilizate pentru securizarea imprumuturilor. El a avertizat ca “o banca nationala” ar putea falimenta, iar, pe masura ce turbulentele se vor adanci, bancile de investitii si fondurile speculative ar putea colapsa. Chiar si Roubini a fost surprins de cat de rapid scenariul a fost verificat de practica. El spune ca a a fost in stare sa prezica acest dezastru datorita abordarii “holistice” asupra crizei si a capacitatii sale de a se pozitiona in afara disciplinelor economice traditionale. “Aceste crize nu apar de nicaieri. De obicei, ele apar din cauza unei cresteri sistematice a unei varietati de active si a creditelor artificale, a politicilor macro-economice si a altor vulnerabilitati. Daca poti combina acesti factori, s-ar putea sa nu poti anunta un moment exact al crizei, dar detii deja informatiile necesare pentru a afirma ca esti aproape de punctul de izbucnire”, explica el. Nu se intrevede inca sfarsitul crizei “De fiecare data cand a aparut o criza severa in ultimele sase luni, oamenii au spus ca acesta este evenimentul catastrofic care semnaleaza sfarsitul crizei. Au spus la fel dupa Bear Stearns, Fannie si Freddie, dupa AIG si dupa anuntarea planului de salvare american de 700 de miliarde de dolari. De fiecare data au anuntat limita inferioara a crizei, dar aceasta nu a fost atinsa”. La nivel global, guvernele adopta masuri din ce in ce mai agresive pentru stoparea panicii. Roubini crede insa ca investitorii si-au pierdut increderea in capacitatea guvernelor de a iesi din aceasta criza. “A fost un macel, zi si zi dupa zi. Pietele sunt total nefunctionale, total nearticulate”, iar fundamentele economice nu se mai aplica in prezent, sustine economistul. Criticii sai indeamna in continuare la calm, in ciuda succeselor lui Roubini. Ei il acuza pe economistul american ca este un “negustor al ruinei” care vorbeste de recesiune de ani de zile, chiar si cand economia se afla in plina dezvoltare. Unii experti se tem insa ca, avand in vedere influenta sporita de care se bucura Roubini, previziunile catastrofice ale acestuia ar putea avea efecte negative in astfel de momente. “Este intr-adevar foarte stralucit si atent cand arunca astfel de vorbe fara sa se gandeasca la consecinte”, afirma un actor important al Wall Street-ului.

sursa: Ziua, 27.10.2008

Articolul zilei: “UE se opune „dezbrăcării“ pe ecrane a pasagerilor”

Sursa: Cotidianul, 26.10.2008

” Forurile europene dezbat aprins un proiect al Comisiei Europene privind instalarea de scanere ce dezvăluie trupurile goale ale pasagerilor la punctele de control din aeroporturi.

26 Oct 2008 Scaner

Deputaţii europeni au adoptat, la sfârşitul săptămânii trecute, o rezoluţie care cere Comisiei ca, în trei luni, să efectueze o evaluare a impactului pe care tehnologia Rapiscan o poate avea asupra drepturilor fundamentale ale omului şi asupra sănătăţii. Deputaţii consideră că aparatele, ce ar trebui să intre în vigoare în 2010, produc „imagini scanate ale persoanelor ca şi cum ar fi dezbrăcate şi echivalează cu o percheziţie a unui corp virtual“. Potrivit comunicatului PE, „scanarea ar avea repercusiuni grave asupra dreptului la viaţă privată, la protecţia datelor şi a dreptului la demnitate a persoanelor“.

Printre cei care se opun iniţiativei se numără şi eurodeputatul PNL Adina Vălean.

Pe propriul site, liberala scrie că „imaginile furnizate de scanerele Rapiscan prezintă detalii anatomice ale persoanelor într-o manieră distinctă, care poate afecta demnitatea“.

Baroneasa Sarah Ludford, eurodeputat din partea Partidului Liberal Democrat britanic, crede că scanerele ar putea scoate la iveală informaţii private de ordin medical cum ar fi implanturile mamare. „Aceste aparate lasă se se vadă organele genitale şi dacă o femeie are sânii mari sau mici“, a acuzat şi social-democratul german Wolfgang Kreissl-Doerfler, citat de BBC.

Printre altele, membrii Parlamentului European au cerut garanţii că vor exista metode care să prevină ca imaginile în nud, mai ales ale unor celebrităţi, să fie vândute publicaţiilor de scandal, scrie „Times“.

Şi miniştrii de Interne ai ţărilor UE s-au reunit la Strasbourg pentru a dezbate oportunitatea scanerelor. Cel care se opune cel mai vehement folosirii sistemului de securitate e ministrul german de Interne, Wolfgang Schäuble. „Nu vreau ca poliţia să rişte să fie acuzată de voyeurism“, a spus Schäuble.

Comisia insistă însă că propunerea este într-o fază incipientă. „Va fi doar o opţiune, nu o obligaţie“, a spus comisarul pentru Justiţie, Libertate şi Securitate, Jacques Barrot. Comisarul pentru Transporturi, Antonio Tajani, a declarat că imaginile nu vor fi înregistrate sau stocate într-o bază de date.

Instalarea până în aprilie 2010 a scanerelor face parte dintr-o listă de măsuri prin care Comisia plănuieşte să sporească securitatea pe aeroporturi. Folosirea tehnologiei Rapiscan ar putea face procedura de îmbarcare mult mai uşoară şi rapidă. Astfel de aparate sunt deja utilizate pe unele aeroporturi, între care şi cele din Londra sau Amsterdam, unde au înlocuit procedura trecerii prin detectorul de metal urmată de percheziţie corporală. “

Articolul zilei: ” De ce i-am vota ? “

Sursa: cronica romana, 27.10.2008

” Ii vedem zilnic. Deschid si inchid jurnalele de stiri. Sunt EI… Liderii de partide, care (aproape toti) candideaza… Dar, DE CE candideaza ei?
Un motiv ar fi ca EI sunt sefii politicienilor si cu ASTA se ocupa, sau poate ca la CV-ul lor personal “ar da bine” sa mai fie trecut inca un mandat… Si la cuantumul pensiei lor de parlamentari “ar da bine”! Apoi, se presupune ca EI sunt acele locomotive ce fornaie si pufaie pe toate tonalitatile politichiei de partid. Dar totusi… De ce i-am vota?
Sa incepem cu Geoana. Mare presedinte de cel mai mare partid, ale carui aparitii publice fac de multa vreme deliciul presei. Si nu numai! Si chiar mai mult, este plin internetul de tot felul de caricaturi cu Geoana in postura de clovn (Fara suparare, domnule presedinte, cautati-le, sunt ACOLO!). Mai nou, a inceput sa se afirme si cu voce tare ca liderul social-democratilor ar cam trai asa, undeva, intr-o lume paralela. Cosmonauti romani in spatiu, 1.000 de km de autostrada, 25.000 euro per caciula de capsunar reintors in patria muma, o ploaie torentiala cu locuinte sociale, o mie lei salariu minim – sunt doar cateva mostre de gandire detasata. De realitati! Chiar si locul in care s-a refugiat sa candideze liderul PSD a declansat un val de glume, care i-au si atras porecla de “Senatorul Pepenilor”. Dar cu ce amintiri ramanem de pe urma celor patru ani ai sai de mandat? Pai, sa vedem… Un Congres controversat, care l-a situat in fruntea ierarhiei de partid, dar care a tras a tras PSD-ul cu vreo 15 procente in jos, o lunga perioada de somnolenta comoda, dupa care, o revigorare (usor isterica) de tot felul de negocieri… de-a valma. Care mai de care mai esuate si dintre acestea, cele mai notabile sunt motiunea de cenzura, contestata chiar in interiorul partidului, dar si incercarea de demitere a presedintelui, in care Geoana s-a bagat in seama precum musca in lapte. Si ce-a mai propus el societatii? Pai… Dorinta de a fi presedinte de tara, sau poate premier, sau poate o alta functie – oricare – prin forurile internationale. (Va rog! Daca se poate! Se poate?).

Premierul conjuncturii
Tariceanu! Premier si presedinte de partid. Sau ordinea prioritatilor e invers? Cert e, ca ar trebui sa fie vorba de… o alta locomotiva. El a facut-o, asa, pe “durul” si-a declarat anticipat ca se va bate pana la ultima suflare electorala, la Bucuresti! Vointa i s-a inmuiat rapid atunci cand au aparut sondajele si s-a retras cu coada intre picioare intr-un colegiu obscur din Ilfov. Si a lasat la Capitala (acest “oras -copil teribil” al stampilelor) sa mearga in frunte “vagoanele” mai mici, dar cu “clenci” la public. Adica Orban, Antonescu…
Si Tariceanu a avut parte de-a lungul timpului de tot felul de porecle “de alint” din partea presei… Ba Moliceanu, ba Razgandeanu, ba sacul de box a lui Basescu… A renascut precum pasarea Phoenix – dar din propria-i neputinta – si a dat sah la Zeus. Asa, cand si cand (nu intotdeauna!) si cat mai televizat cu putinta, ca da bine la imagine. In rest? A profitat cat a putut de conjunctura politica si de frica unora de Basescu, intrand in cartea recordurilor dambovitene ca fiind cel mai longeviv premier nesustinut parlamentar. Si-a insusit, ca reusite personale, “cota unica” si “retrocedarile” (sac PD!), dar si marirea pensiilor (sac PSD!). Si cam atat… In rest, mandatul sau a fost marcat de tot felul de scandaluri. Ba prietenia cu Patriciu, ba controverse diverse cu Basescu, ba taxa de prima inmatriculare la meci direct cu CE, ba favoritisme pe la prieteni si rude, ba urecheli de la Uniune, ba privatizari contestate… Lista e lunga. Si, sa nu uitam! Mult laudata “crestere economica”, care (iata!), intr-un context economic international nefavorabil se dovedeste un mare bluf. Ce mai propun liberalii prin seful lor inspre societate? Tot “crestere economica” din perspectiva… “la vie en rose”… “Capcana” majorarii veniturilor le-a cam dat insa de cap, asa, la mal de mandat.

PD-L, partidul fara lider si doctrina
Si am ajuns la PD-L, care are o mare problema. N-are locomotiva! Stolojan nu candideaza, caci este (deja) europarlamentar. Nici liderul partidului nu candideaza, caci este (deja) primar si, mai mult, nici nu vrea sa mai fie. Videanu? Dupa ultimele informatii, nici el nu prea e interesat de problema. Ar mai ramane al patrulea pe linie ierarhica – Vasile Blaga, care merge intr-un colegiu din Bucuresti. Si care tocmai a incasat o “bataita” la locale, tot in Capitala. Conteaza? Oho, si inca, cat!
Si atunci? Care-i locomotiva pedelistilor? Iata unul dintre paradoxurile ce au tot marcat politica democrat-liberalilor pe parcursul ultimului mandat. LIDERUL, care de fapt se scuza un pic, deoarece are alta treaba. Apoi este DOCTRINA, care ar trebui sa fie in concordanta cu mesajul, dar nu e… Si intr-un final, care mai este Liderul si care o fi Doctrina? Nu prea e clar!
Si o alta mare dilema. PD-L a tot surclasat in sondaje, dar nu a confirmat si la vot. Ce-i de facut? Dar ce vrea PD-L de la societate si ce vrea el sa propuna in schimb? Doreste accesul la resurse si propune la schimb toate temele electorale ale lui Basescu. Reforma clasei politice (unu’ pe fata, unu’ pe dos?) si pe cea institutionala – unicameral, republica prezidentiala (hai, sa dicutam discutii!) -, stergerea coruptiei de pe fata pamantului (ciocu’ mic cei din Opozitie!?), reforma educationala (e la moda!) etc. etc.. Deci?
Pe esicher ar mai fi si un UDMR, ce sustine teme- aberatii, c-un Marko Bela in prim fundal, care o tine “langa” cu un concept de “autonomie” ce n-are nicio legatura nici cu europenismul, nici cu valorile democratiei, si un alt partid crampon – Conservatorii, ce au ca unica valoare Antenele – si ceea ce insinueaza ele -, si un altul, PRM, cu-al sau Tribun prea incurcat printre atatea Zavorance si Mitici, si mai e un Becali – care se are (si ne ofera) pe sine insusi ca ideologie. Si… cam atat.
Totusi, noi am vrea sa votam. Dar, care ar fi motivul? “

curatenie de inbox (x): O explicatie simpla a crizei financiare mondiale

Intr-un mic satuc, a venit un investitor american , insotit de asistentul lui.

A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:

Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa
iti dau pe ea 10 euro. Taranul a fugit repede in padurea din spatele
casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10
euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi,
fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a
vandut-o cu 10 euro.

Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: Vad ca afacerea
merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.

Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru
20 de euro/bucata, investitorului.

Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de
acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o
saptamana.

Inainte de a pleca, le-a spus:  ” Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc
urgent in State. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi
broscutele cu 60 de euro bucata ! “

Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:

Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce
peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta.

Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le
veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?

Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind
ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe
la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35
de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA,
iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.

Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina
niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei , pe intelesul celor care nu au deprins inca
cotloanele businessului bancar….

am primit si eu pe mail aceste randuri, le dau in consum spre a fi citite de publicul larg

hmmm… e grav…Trei ceşti de cafea pe zi micşorează sânii femeilor

” Oamenii de ştiinţă au descoperit că obiceiul de a bea trei ceşti de cafea pe zi poate duce la micşorarea sânilor femeilor.

Aproape 300 de femei care au participat la acest sondaj, au fost întrebate despre măsura busturilor şi frecvenţa cu care beau cafea într-o singură zi. Cercetătorii au ajuns astfel la concluzia că trei ceşti de cafea pe zi sunt suficiente pentru ca sânii femeilor să se micşoreze.

Aceştia consideră că există o legătură clară între obiceiul de a bea cafea şi dimensiunile reduse ale sânilor.

“Obiceiul de a bea cafea poate avea un efect major asupra dimensiunii sânilor,” a spus Helena Jernstroem, un lector de oncologie experimentală de la Universitatea Lund din Suedia.

“Asta nu înseamnă că dacă bem cafea, sânii ni se vor micşora vâzând cu ochii. Sânii vor deveni mai mici, nu vor dispărea cu totul!”, a continuat aceasta.

Totuşi, obiceiul de a bea cafea zilnic nu are numai efecte negative. Femeile care consumă cafea sunt mai puţin expuse riscului de aparţie a cancerului la sân. Cercetătorii susţin că efectele cafelei au strânsă legătură cu nivelul de estrogen al fiecărei femei.”

Sursa: Evenimentul zilei, 22.10.2008

Articolul zilei: Fanfaronada cuvintelor mari

Sursa: Cronica Romana, 21.10.2008

“Responsabilitate politica. Integrare euro-atlantica. Lupta anticoruptie. Interes national. Sintagme aruncate pompos, cu tinta precisa, in toate razboaiele electorale din perioada postdecembrista. Cuvintele mari nu au lipsit niciodata de pe scena politica. Toate programele de stanga, de dreapta sau de centru, urmaresc un singur lucru. Nu despre bunastarea cetatenilor este vorba, ci de maruntele interese de partid, personale, ale grupurilor de profitori care roiesc interesat pe langa fiecare guvernare. Sunt oameni grei, oameni care isi cunosc bine interesele, care se regasesc in topurile potentatilor Romaniei, care cotizeaza, in fiecare campanie electorala, la vistieria unui partid sau al altuia. In ultima vreme, pentru a evita complicatiile ulterioare, se sustin toate partidele cu sanse. Deci, se ofera, sa presupunem, 100.000 de euro PSD-ului, dar se varsa aceeasi suma si catre PD-L, dar si catre… PNL. Scamatoriile politice pot scoate din joben surprize, insa cine se “respecta”, refuza din start varianta hazardului.
Politicienii doresc putere. Cat mai multa. Sunt ahtiati dupa falsul respect al celor din esalonul secund, dupa covoarele rosii care se intind in fata lor, dupa laudele si gudurelile interesate ale celor care se invart in jurul lor. Este atat de bine sa fii ales! Secretara, masini la scara, diurne fabuloase, deplasari pe masura, in care mai te poti harjoni “in interes de serviciu” cu sefa de cabinet, intotdeauna mai tanara cu 20 de ani, influenta in judetul in care esti ales si nu numai, dar mai ales mult clamata imunitate parlamentara.
Continuare in pagina a 4-aCampania electorala nu a inceput oficial. Dar, pentru o clasa politica avida de un nou mandat, acest tip de amanunte nu mai conteaza de mult. Deja cutiile postale au devenit neincapatoare pentru promisiunile candidatilor. Cei care nici nu se obosesc sa te priveasca in perioada mandatului, se transforma in… oameni, brusc interesati de soarta milioanelor de romani. Zambesc teatral, imbratiseaza pensionarii, forteaza o lacrima atunci cand li se imputa lipsa medicamentelor sau scumpetea din piete, sunt inversunati in a critica tot ceea ce, considera ei, nu intra in responsabilitatea lor. Exista alesi putrezi de bogati. Afacerile derulate de rude sau prieteni au fost protejate de influenta lor. Averile au crescut intr-un mod sfidator. Concediile sunt facute in locatii de lux unde se arunca, fara jena, pensia unui lucrator de CAP pe cateva mii de ani. A devenit rusinos sa mai umbli, ca parlamentar, intr-un “parlit” de Logan, iar copii tai sa invete in aceeasi clasa cu “prostimea”. In acelasi timp, se mimeaza ingrijorarea fata de viitorul Romaniei. Presedintele si premierul sunt in razboi deschis, iar interesul national a ramas doar o sintagma prafuita, ingropata pe campul de lupta.
Credibilitatea institutiilor este grav afectata, cand principalele Palate politice ale tarii au ajuns doar trambita electorala a vremelnicilor locatari. Echidistanta prezidentiala a ajuns mai jos decat epava Titanicului, responsabilitatea Guvernului a fost inhamata la caruta liberala, in timp ce liderii partidelor de opozitie se multumesc sa dea in fiecare ora noi si noi mostre de demagogie. Criza financiara internationala nu ii impresioneaza pe cei responsabili decat la nivel declarativ. Ingrijorarile evidente ale liderilor politici europeni sunt percepute la Bucuresti ca niste mofturi. Unii de la noi chiar se amagesc cu iluzia ca respectiva criza va astepta cuminte la granita, campania electorala de pe 30 noiembrie si abia dupa va decide daca se va mai napusti si asupra Romaniei. Pai cu un guvern Geoana, Stolojan sau Tariceanu III in fata sa, ar fi sinucigas sa incerce sa afecteze o tara cu o economie care, oricum, duduie! Asa ca, domnia-sa criza, va trebui sa se multumeasca doar cu victimele deja facute si se va recunoaste invinsa de clasa politica romaneasca si de garantiile “solide” ale oficialilor Bancii Nationale a Romaniei. Foarte multe nume noi la parlamentare. Din pacate, notorietatea unor cantareti sau sportivi, ca si a unor parlamentari aflati la al “n” -lea mandat va prima si de aceasta data. Reforma politica va ramane din nou repetenta si va incerca sa isi salveze onoarea in 2012 sau 2016. Aceiasi actori se perinda pe scena. Recita oferte electorale in fata unei sali tot mai goale. Au devenit imuni la huiduieli, la critici, la nemultumirile spectatorilor. Vor doar un nou mandat. Nimic mai putin. Indiferent cat ii vor costa pe romani scandalurile si compromisurile lor politice…”

Arta manipularii (citate celebre)

cateva citate celebre:

Atitudine

Persoanele care avanseaza in viata sunt acelea care cauta circumstantele pe care le vor si daca nu le gasesc le creaza. – George Bernard Shaw

Lanturile sclaviei leaga doar miinile: mintea este cea care elibereaza omul. – Franz Grillparzer

Oricine renunta sa invete este batran, chiar daca are 20 sau 80 de ani. Oricine continua sa invete ramane tanar. Cel mai important lucru in viata este sa-ti pastrezi propria minte tanara. – Henry Ford

Avem 40 de milioane de motive pentru a gresi, dar o singura scuza. – Rudyard Kipling

Concluzie: Orice eveniment din viata nu are o semnificatie anume decat aceea pe care o dai tu.

Actiune

Cei care gresesc se impart in doua categorii: Aceia care au actionat fara sa gandeasca si cei care au gandit fara sa actioneze. – John Charles Salak

Exista doar 3 culori, 10 cifre si 7 note; ceea ce facem cu ele este important. – Rith Ross

Faceti ceea ce puteti, cu ceea ce aveti, acolo unde sunteti. – Theodore Roosevelt

Nu spune lumii ceea ce stii sa faci, fa-o si gata. – Riccardo Oda

Daca continui sa faci ceea ce faci, vei continua sa primesti ceea ce primesti. – John M. Capozzi

Concluzie: Persoanele care asteapta ca toate conditiile sa fie perfecte inainte sa actioneze, nu actioneaza niciodata.

Colaborare

Siguranta este una din virtutile pe care le caut cel mai mult intr-o colaborare si care este cel mai greu de gasit. – Roberto Re

Curaj

Cind vezi o afacere de succes inseamna ca cineva a luat o decizie curajoasa. – Peter Drucker

Concluzie: Nu-ti urma cararea: traseaza-ti unul nou si lasa-ti semnul sa urmeze.

A crede

Daca tu crezi ca esti in stare sa faci ceva sau nu, ai oricum dreptate. – Henry Ford

” Pot … pentru ca eu cred ca pot!” – Virgilio

Daca crezi ca educatia este scumpa asteapta sa vezi cat te va costa ignoranta ta. – John M. Capozzi

Concluzie: Cuvintele nu au alta semnificatie decit aceea pe care le-o dam noi. Singura limita pentru cat de sus putem tinde este cand credem ca putem urca.

Cresterea

Unele persoane cresc responsabile, altele pur si simplu sunt ingamfate. – Hubbell

Cea mai buna rasplata pentru munca facuta nu este ceea ce se obtine din ea ci ceea ce se devine datorita acesteia. – John Ruskin

Decizii

Eu iau decizii. Poate nu sunt perfecte, dar este mult mai bine sa iei decizii imperfecte decit sa cauti in permanenta deciziile perfecte pe care nu le vei gasi niciodata.  – Charles De Gaulle

Hotarare

Cind “as vrea” devine “vreau”, cind “ar trebui” devine “trebuie”, cind “mai intii si mai apoi” devin “acum”, atunci si doar atunci dorintele incep sa se transforme in realitate. – Roberto Re

Perfectiune

Viata este ciudata, daca iti refuzi sa accepti orice alt lucru in afara de cel mai bun, deseori il obtii. – Somerset Maugham

Conducere
Conducatorii vor invata din trecut, se vor concentra pe prezent si se vor pregati pentru trecut.

Daca cunosti cum, vei avea intotdeauna o slujba, dar daca stii de ce, vei fi un indrumator. – John M. Capozzi

Obiective

Nu exista vint prielnic pentru marinarul care nu stie unde sa mearga. – Seneca

Cind un om si-a impus niste limite pentru ce va face, si-a impus niste limite pentru cit poate sa faca. – Charles M. Schwab

Oportunitate

Exista doua lucruri care nu se mai intorc niciodata inapoi: o sageata aruncata si o ocazie pierduta. – Jim Rohn

Pasiune

Daca tin foarte mult sa fac ceva, acel ceva nu se numeste munca. – Richard Bach

Convingere

Arta de a fi convingator incepe prin a-ti deschide mintea si urechile si nu gura.

Pregatire

Norocul este ceea ce are loc cind pregatirea se intilneste cu sansa.

Cunoasterea pe jumatate este mai rea decit ignoranta. – Macauley

Risc

Nu poti descoperi noi oceane pina cind nu ai curajul sa pierzi din vedere plaja.

Rezultate

Nu-mi spune cit greu muncesti, spune-mi ceea ce ai realizat.
- James Ling

Descoperirile constau in a vedea tot ceea ce toti au vazut si in a gindi ceea ce nimeni nu a gindit.

Anumiti oameni vad lucrurile asa cum sunt si spun:” De ce?”. Eu visez lucruri care nu au mai existat si spun: “De ce nu?” – George Bernard Shaw

Succesul

Exista un singur tip de succes: acela de a face din propria viata ceea ce vrei.
- Henry D. Thoreau

Primul pas pe care trebuie sa-l faci daca vrei sa ai succes este sa te decizi ce tip de persoana vrei sa fii.Exista trei tipuri de persoane: aceia care provoaca evenimentele, aceia care privesc cum se desfasoara evenimentele si aceia care se minuneaza de ceea ce se intimpla. – John M. Capozzi

Articolul zilei: Concert Pavarotti in desertul Iordaniei

” Zeci de staruri internationale l-au comemorat, la sfarsitul saptamanii trecute, pe Luciano Pavarotti, la un an de la disparitie. Alaturi de Sting, Andrea Bocelli, Placido Domingo, Jose Carreras (recent oaspete al Bucurestiului), Elton John, Celine Dion, la spectacolul omagial de la Petra (Iordania) a aparut si soprana romanca Angela Gheorghiu. Concertul din seara de 12 octombrie a fost dirijat de Eugene Kohn, directorul Ochestrei Filarmonice din Praga.
Scena in aer liber a fost dominata de zidurile colorate in roz ale cetatii vechi de pe malul Iordanului. De fapt, concertul s-a desfasurat intr-o tabara de beduini aflata inafara orasului, din considerente ecologice. Tot din motive de spatiu, audienta a fost limitata la 500 de spectatori, cei mai multi fani ai lui Pavarotti trebuind sa se bazeze pe intregistrarile pe CD-uri si DVD. Concertul a fost precedat, sambata, de o procesiune inafara zidurilor cetatii.
Orasul Petra a fost ales in spiritul vointei lui Pavarotti, de a canta intr-unul din marile situri arheologice ale umanitatii. In acelasi timp, arheologii nu si-au ascuns ingrijorarea pentru diferitele variante de organizare a spectacolului comemorativ, la Marele Zid Chinezesc sau pe ruinele grecesti si romane. Organizarea concertului in Iordania a fost aranjata de insusi Pavarotti, impreuna cu fostul rege Hussein al Iordaniei, dupa cum a dezvaluit printesa Haya, fiica fostului rege si sotia emirului din Dubai, Sheik Mohammed bin Rashid al-Maktoum.

Decorat de regele Abdullah
Veniturile de pe urma spectacolului vor fi folosite – pe langa proiectele din Afganistan ale Agentiei ONU pentru Refugiati si Programul Alimentar Mondial – pentru situl arheologic de la Petra, un oras vechi de peste 2000 de ani, situat la aproximativ 180 kilometri sud de Amman. Orasul, scufundat intr-o vale joasa, intre Marea Moarta si Golful Aqaba, este vestit pentru constructiile sapate in stancile cu tenta roz. Un an de la moartea lui Luciano Pavarotti s-a implinit, de fapt, la 6 septembrie. Momentul a prilejuit o serie de concerte si manifestari la New York, Roma si Paris, Petra fiind punctul culminant si, dupa cat se pare, concertul cel mai dorit de artist. Evenimentele comemorative vor continua cu deschiderea unei expozitii la Muzeul Vittoriano din Roma, la sfarsitul saptamanii, care va cuprinde o colectie de fotografii si costume de scena ale marelui disparut.
De la concertul extraordinar din Iordania nu a lipsit Inaltul comisar ONU pentru refugiati, portughezul Antonio Guterres, care a remarcat ca Pavarotti a fost “un simbol al tolerantei, intr-o lume ce se confrunta cu agravarea conflictelor”. “M-am simtit intr-o alta dimensiune. Este minunat ca visul a devenit realitate”, a declarat emotionata sotia regretatului tenor, Nicoletta Mantovani, cea care a patronat evenimentul impreuna cu printesa Haya. Vaduva a primit, din partea reginei Rania, medalia Al-Hussein clasa I, oferita de regele Abdullah al II-lea lui Luciano Pavarotti pentru contributia sa ca ambasador al ONU pentru pace. “

Sursa: Cronica Romana,15.10.2008

Articolul zilei: Urmatorul razboi mondial va fi financiar

“Perspectivele financiare globale devin din ce in ce mai intunecate: Statele Unite sunt nevoite sa finanteze masiv institutiile de pe Wall Street, in timp ce guvernele europene anunta in fiecare zi nationalizarea inca unei banci, noteaza Washington Post, intr-o ampla analiza dedicata caderilor spectaculoase din ultimele luni. Si mai alarmant, autoritatile islandeze privesc neputincioase cum tot mai multe banci mari din tara intra in incapacitate de plata. Evenimentele de pe pietele internationale indica nu numai o recesiune mai dureroasa decat se anticipa dar si nevoia de coordonare internationala pentru a evita un lucru si mai rau: un razboi financiar total.

Situatia Islandei este probabil mai grava decat inteleg cei mai multi oameni, se arata in articolul citat. Activele bancare ale tarii sunt de peste zece ori mai mari decat Produsul Intern Brut, astfel ca guvernul nu-si poate permite sa salveze institutiile financiare aflate la anaghie. Va urma intrarea in incapacitate de plata, lucru ce va avea ramificatii multiple. Numai in Marea Britanie, 300.000 de detinatori de conturi se confrunta cu pierderea brusca a accesului la fondurile lor, in conditiile in care regulile pentru revendicarea asigurarii depunerilor nu este tocmai limpede. Exista insa si preocupari mai ample. In conditiile in care guvernele europene devin din ce in ce mai reticente la cererile de asistenta venite din partea tarilor vecine, fiind mult mai preocupate de situatia lor interna, premierul Islandei a avertizat ca, in prezent, ”fiecare tara trebuie sa se descurce singura”. Un semn clar de autarhie, aceeasi stare ce a caracterizat si economiile asiatice in timpul crizei de la sfarsitul anilor ‘90. Similar, atunci cand Argentina a intrat in incapacitate de plata in anii 2001-2002, politicienii s-au confruntat cu presiuni uriase pentru a modifica legislatia astfel incat sa dea castig detinatorilor autohtoni de proprietati in defavoarea strainilor, si au modificat legea falimentului pentru a acorda beneficiarilor locali intaietate la creditare. In Rusia si Indonezia, dupa criza din ‘98, intreprinderile si bancile locale au profitat de haosul creat pentru a pune mana pe proprietatile celor aflati in dificultate, apoi au gasit modalitati de a convinge instantele sa fie de partea lor. Acesta este rezultatul natural al vremurilor tulburi. Promisiunea autoritatilor islandeze de a garanta numai depozitele cetatenilor tarii, refuzand sa ia o masura similara si pentru straini, pare a fi doar un prim pas. Decizia premierului britanic Gordon Brown, de saptamana trecuta, de a da in judecata Islanda pentru aceasta decizie, ar putea escalada criza. Utilizarea legislatiei contrateroriste pentru preluarea activelor bancare islandeze si operatiunilor din Regatul Unit au totodata un efect simbolic, potential dramatic. De cele mai multe ori, un asemenea razboi financiar este dureros si costisitor. Va duce la decenii de fluxuri scazute de capital si ar putea avea efecte de durata asupra politicii si pacii mondiale. Daca tarile puternic industrializate nu reusesc sa gaseasca o cale comuna si sa adopte masuri coerente, atunci exista pericolul cat se poate de real ca haosul sa continue. In plus, acum exista mai multe sanse sa asistam la crize si dificultati financiare in tarile mici sau in curs de dezvoltare. Dupa caderea Islandei, creditorii cu deficituri mari si datorii externe substantiale trebuie sa caute modalitati de a-si reduce expunerea. Zonele cu risc ridicat includ Europa de Est, Turcia si America Latina. Dificultatile Rusiei arata ca tari aparent solvabile pot fi afectate de riscuri mari: desi Banca centrala rusa are rezerve in aur si valute straine de 556 de miliarde de dolari, sectorul privat a acumulat recent o datorie estimata la 450 de miliarde de dolari. Creditorii nu mai vor si nu-si mai permit sa amane datoria, asa ca autoritatile intra in rezerve pentru a acoperi gaura. 200 de miliarde de dolari au fost deja canalizate pentru a plati datoriile companiilor. Daca pretul petrolului scade, tara aparent solvabila ar putea arata curand aproape insolvabila. Alte staruri in ascensiune, ca Brazilia si India, ar putea intampina probleme similare. In plus, credibilitatea autoritatilor din Statele Unite este in declin. In ciuda mobilizarii Washingtonului pe directia stabilizarii sistemului financiar, piata creditelor continua sa scada. Trendul aduce aminte de criza din Asia dn anii 1997-1998, cand cand programele succesive ale Fondului Monetar International acordau spatii de respiro tot mai limitate economiilor emergente in fata convulsiilor pietelor. Acum, exista riscul ca incapacitatile de plata persistente la nivelul corporatiilor si bancilor din diverse tari, insotite de schimbari mari de fluxuri de capital transfrontaliere, sa duca la o serie haotica de incapacitati de plata nationale si locale. Daca guvernele nu raspund prin politici rationale, coordonate, exista riscul izbucnirii unui razboi financiar, in care fiecare tara va fi pe cont propriu. Evenimentele din ultimele sase luni vor duce in mod sigur la o recesiune a economiei globale, se mai arata in analiza Washington Post. Criza a schimbat fundamental apetitul investitorilor pentru risc. Spre deosebire de crizele trecute, oricat de repede si de puternic s-ar mobiliza autoritatile internationale, nu mai este la fel de usor sa opresti panica si sa previi intratrea in recesiune. Un program comun bine gandit nu va stopa scaderea economica mondiala si vom asista in continuare la multe falimente, mai mult sau mai putin rasunatoare. Putem insa sa perfectionam legislatia pentru ca asemenea crize sa nu se mai intample in viitor.”

sursa: Ziua, 13.10.2008

Articolul zilei: “Ghid de aburit liberalii”

Liberalii au intrat deja pe ultima linie a bătăliei electorale. Potrivit unui cotidian central, de acum înainte nu vor mai face campanie după cum îi taie capul, pentru că partidul a plătit bani grei consultanţilor politici să elaboreze un ghid de campanie. Ghidul de campanie ar trebui să fie un instrument care să-i ajute pe liberali să obţină cât mai multe voturi în alegerile din toamnă. Numai că, aşa cum este conceput, ghidul este un document ce promovează non-combatul. Principala teză a ghidului este că PNL trebuie să ignore PD-L, adică să nu se lupte cu principalul său adversar. Nu trebuie să fii nici fin analist politic, nici mare ziarist deontolog ca să-ţi dai seama că PNL şi PD-L împart acelaşi electorat. Şi-atunci, de ce trebuie să fie PSD ţinta PNL? Tăriceanu nu va fi votat niciodată de simpatizaţii PSD, oricâte pomeni le-a dat la final de mandat. “Faptul că PSD va începe să crească datorită electoratului de stânga va ajuta PNL să crească prin susţinerea electoratului de dreapta”, se arată în ghidul de campanie al liberalilor. “Pe ce te bazezi?”, ne întrebăm, vorba lu’ Moromete. Mesajul nu numai că e total ilogic, dar e şi depăşit de vremuri.
PNL nu mai este văzut de mult timp un partid de dreapta, cam de când se afişează în public braţ la braţ cu pesediştii şi de când duce o politică socială mai abitir ca socialiştii, de s-au înverzit de ciudă liderii PSD. Când te baţi cu pumnul în piept că ai aruncat cu bani în stânga şi-n drepta şi când votezi alături de Iliescu nu poţi avea pretenţia ca oamenii să te mai perceapă ca un partid liberal autentic. În loc să cheltuiască banii pe ghiduri inutile, PNL trebuia să pornească în căutarea electoratului pierdut în timpul mariajului cu PSD.

Logică şubredă

La fel de ilogică este şi o altă aserţiune din ghidul de campanie, conform căreia, “dacă PD-L va ataca PSD, va pierde votanţii de stânga, iar dacă va ataca PNL, va pierde votanţii de dreapta”. Mergând pe logica şubredă a celor care au conceput ghidul ajungem la concluzia că PD-L, dacă va ataca în campanie PSD şi PNL, principalii săi adversarii, nu va lua niciun vot. Probabil aşa speră liberalii, la un loc cu autorii ghidului, pentru că, din nefericire pentru PNL, foştii lor parteneri de alianţă, democrat-liberalii, se află în continuare pe primul lor în sondajele de opinie, indiferent cine le comadă.

Teme pentru acasă

Considerându-i probabil pe liberalii din teritoriu uşor oligofreni, ghidul le livrează şi formule standard de declaraţii politice în campanie electorală, pe care aceştia ar trebui să le înveţe pe de rost, ca la şcoală. Varianta pentru răspunsurile la atacurile PD-L este cu siguranţă inspirată din manualele specializate în limbajul de lemn: “Privim cu mâhnire campania suburbană a candidaţilor PD-L, care, în lipsa unor proiecte şi a unei activităţi reale în slujba cetăţenilor, inventează calomnii şi lansează atacuri murdare la adresa candidaţilor PNL”. Oare autorii ghidului n-au văzut campania din America? Ori sunt total lipsiţi de inspiraţie… În aceeaşi notă demodată este şi mesajul conceput ca ripostă la atacurile PSD: “PSD este un partid hipertrofiat, un partid al baronilor locali al căror singur obiectiv este să se hrănească de la bugetul de stat. Ei vor să caştige ca în capitalism şi să muncească ca în comunism”. Trecând peste cacofonia din ultima frază, nu putem să nu remarcăm faptul că acest mesaj pare bucăţică ruptă din campania Alianţei DA, din 2000. Ori, pentru un simplu copy-paste nu-i nevoie să plăteşti generos ghiduri de campanie bune doar de aburit liberalii.
Interesant este că acest ghid de campanie, realizat de firma de consultanţă a lui Dan Andronic a primit şi girul şefului de campanie al PNL, Bogdan Olteanu. Întrebat de ziarişti, zilele trecute, dacă lucrează cu Andronic în campania sa personală, Olteanu a declarat ferm: “M-a ferit Dumnezeu. Nu sunt nici nebun, nici masochist să lucrez cu Andronic.”

articolul este scris de Redacţia Curentul