Marketing si politica

sursa: Cronica Romana, 20.06.2008

” Intr-o declaratie facuta presei, conducatorul firmei de publicitate care face campaniile PD de opt ani de zile explica opiniei publice cauzele esecului lui Vasile Blaga in Bucuresti. Rezultatul alegerilor, considera acesta, depinde de trei factori. In primul rand, de tehnicile de campanie ale firmei sale, care au fost la fel de bune acum ca si pe vremea cand PD castiga alegerile. In al doilea rand, de candidati, iar Vasile Blaga a fost, alaturi de Liviu Negoita, un candidat exceptional prin calitati si vointa de lupta. In al treilea rand, rezultatele alegerilor depind de alegatori, iar aici lucrurile au stat prost. “Liviu (Negoita) si Vasile (Blaga) sunt niste oameni extraordinari pe care bucurestenii nu-i merita” a afirmat textual conducatorul campaniilor electorale ale PD-L, invinovatindu-i pe bucuresteni pentru pierderea de catre Vasile Blaga a Primariei Capitalei. Paradoxal, desi aceasta afirmatie este, ca explicatie, gresita, iar ca politica, o insulta gratuita la adresa alegatorilor bucuresteni, ea dezvaluie adevarata cauza a rezultatelor sub asteptari ale campaniilor PD-L. Ea consta in dispretuirea electoratului si in ignorarea politicii.
Dispretuirea electoratului este o boala veche si aparent incurabila atat a politicienilor romani cat si a celor mai multi dintre intelectualii si “specialistii” care ii consiliaza, indiferent de partide. Putinele exceptii care exista sunt strict individuale si nu ele sunt reprezentative. In campania pentru Primaria Generala din acest an, singurul politician care nu a manifestat aceasta atitudine fundamentala a fost tocmai Sorin Oprescu si acestei diferentieri i se datoreaza victoria sa asupra masinariilor electorale ale adversarilor.
In mai mare masura decat afirmata, dar mult contestata sa independenta in raport cu partidele. In schimb, partidele si candidatii lor au plecat inca de la proiectarea campaniilor electorale de la ideea ca electoratul este “o gloata”, o multime alcatuita din oameni care, fiecare in parte, este inferior atat „creierelor” care ii consiliaza pe candidati, cat si politicienilor insisi. Absolut toate campaniile de partid au fost proiectate ca o coborare a eroilor politici in mijlocul multimii, al carui singur rol era sa-l ovationeze si sa-l duca in triumf pe candidat pe treptele fotoliului de primar. Unde, de altfel, electoratul urma sa ramana, lasand alesul sa se ocupe in tihna exact de acele probleme despre care tacuse chitic in timpul campaniei. Aceasta este doar o metafora, dar sa ne amintim ca exact in momentul in care toti candidatii partidelor vorbeau atat de frumos alegatorilor despre cum vor rezolva ei toate problemele Capitalei, partidele lor votau in unanimitate in consiliul general al Capitalei nu mai putin de 170 de proiecte de urbanism modificate in favoarea tuturor clientelelor de partid. Nici Vasile Blaga, nici Liviu Negoita, pe care bucurestenii nu ii merita, nici unul dintre ceilalti candidati nu a scos o vorba despre aceste aranjamente facute pe ultima suta de metri. Singurul care s-a ridicat impotriva lor si in apararea bucurestenilor a fost Sorin Oprescu. Iar exemplele de acest fel pot fi inmultite copios.
Pe de alta parte, ignorarea politicii este rezultatul imediat al transferarii legaturii cu electoratul de la politicieni, catre firmele de publicitate. Ma intreb, cati dintre conducatorii de campanie actuali si-au dat seama ca politicienilor le este frica de electorat. Electoratul si-a dat seama cu siguranta. Ei bine, aceasta frica a oamenilor politici de alegatorii lor a dus la suprematia firmelor de publicitate in campaniile electorale. Cea mai simpla solutie, pentru un politician caruia ii este frica de electorat, este sa se ascunda in spatele unor intermediari: fie o birocratie, in cazul ministrilor, primarilor, parlamentarilor, etc.; fie o firma de publicitate, in cazul candidatilor. Atunci, campania se reduce la afise facute cu mai multa sau mai putina ingeniozitate, la discursuri scrise de specialisti si invatate pe dinafara, la asa-zise “programe”, texte neinteligibile elaborate de experti si recitate de candidati si emisiuni de televiziune mai mult sau mai putin aranjate. Pe scurt, tot arsenalul de metode de persuasiune menite sa orienteze publicul catre utilizarea unui nou detergent. Ceea ce se ignora aici este politica, si tocmai politica ii intereseaza mai mult pe alegatori care, invers decat firmele de publicitate, fac diferenta neta dintre detergenti si politicieni. Iar politica are legatura cu principiile, cu valorile, cu atitudinile fundamentale, exact acele lucruri pe care candidatii se feresc sa le prezinte, dar pe care electoratul se straduie sa le ghiceasca din discursurile aride despre poduri si tunele si din concursurile de tip “cine stie castiga”, pe care le organizeaza televiziunile drept confruntare electorala.
Acesta este adevaratul motiv al pierderii alegerilor de catre Vasile Blaga si al castigarii lor de catre Sorin Oprescu. Un motiv pe care dl. Felix Tataru nu avea cum sa-l inteleaga pentru ca el, personal, nu face politica si, chiar daca intelege bine consumatorii, nu intelege deloc alegatorii. Cea mai buna dovada este ca, daca ar fi avut un minim de cunostinte despre politica, s-ar fi ferit ca de foc sa faca acea afirmatie despre bucurestenii care nu ii merita pe politicieni. Afirmatie pe care, sunt convins, nici Vasile Blaga si nici Liviu Negoita nu ar fi facut-o niciodata.
Deci, cine a pierdut alegerile? Le-au pierdut specialistii in marketing comercial care au ignorat politica. “