Cei mai influenţi oameni ai lumii

sursa: Evenimentul zilei, 01.01.2009

“Conducători, revoluţionari, eroi sau pionieri, gânditori sau oameni de ştiinţă, artişti sau titani ai diferitelor domenii fac parte dintre cei mai influenţi oameni ai planetei, conform unui top realizat pentru o perioadă de cinci ani de către publicaţia ”Time”. Clasamentul este structurat pe categorii, fiecare dintre acestea cuprinzând câte zece personalităţi marcante.

„Lideri şi revoluţionari”, prima cateorie a topului, are în frunte pe Dalai Lama, caracterizat elocvent de către Deepak Chopra, autorul a peste 50 de volume de medicină şi spiritualitate, cel care l-a întâlnit, în mai multe rânduri, pe liderul spiritual Tibetan.

”Mulţi se îndreaptă spre Dalai Lama pentru a se regăsi, dar el unde îşi află inspiraţia? El şi poporul său s-au luptat de-a lungul timpului cu lipsa de speranţă şi efectele ei. Opresiunea şi exilul fac parte din cotidianul lor ”, este de părere Chopra.

Cu toate acestea, Dalai Lama a rămas neclintit în faţa cruzimii semenilor. Ce crede el, la 72 de ani, despre oameni?  ”Suntem specia cea mai dezvoltată a Planetei, însă, în ciuda superiorităţii noastre, provocăm cele mai multe necazuri”.

Al doilea în clasament, din punct de vedere al influenţei sale politice asupra maselor şi a faptului că a deţinut şi, portivit unora, încă mai deţine frâiele ordinii mondiale, este Vladimir Putin. Fost preşedinte al Rusiei, timp de opt ani, actualmente premier al acesteiea, Putin rămâne un adversar de temut, dar şi respectat de ceilalţi lideri mondiali.

Madeleine Albright, prima femeie secretar de stat a Americii,  l-a descris în jurnalul său drept o persoană ”încrezătoare, extrem de muncitoare, un patriot, dar şi un neiertător”. Cei doi s-au cunoscut  în timpul întâlnirilor  avute în 1999 şi 2000.

Unii pun toate aceste calităţi ale lui Putin pe seama trecutulului KGB-ist al fostului lider de la Kremlin . Însă, credinţa sa în cauza KGB se explică, la rândul ei, ca o manifestare a naţionalismului puternic, fapt care stă la baza popularităţii de care încă se bucură în Rusia.

Sincronizarea cu istoria este elementul-cheie în asigurarea unui loc de frunte printre cei mai influenţi oameni ai lumii. Creşterea preţului petrolului şi personalitatea contrastantă, în comparaţie cu cea a predecesorului Boris Ielţîn, au contribuit, la rândul lor, la valoarea lui Vladimir Putin. Viziunea sa asupra viitorului Rusiei este aceea a unei mari puteri în stilul vechi european.

„Eroii şi pionierii” sunt, cu toţii, din lumea showbizului, în frunte aflându-se un cuplu îndrăgit şi cunoscut în întrega lume. Brad Pitt, de 44 de ani, şi Angelina Jolie, de 32 de ani, nu sunt străini de problemele mondiale pe care încearcă să le rezolve.

Ambasadori ai Bunăvoinţei din partea Statelor Unite, cei doi actori au întreprins misiuni de întrajutorare în Pakistan unde, în 2005, în urma unui cutremur devastator, şi-au pierdut viaţa zeci de mii de persoane, iar milioane de oameni au rămas fără adăpost.

Sărăcia şi maladiile din Africa au ajuns în atenţia întregii lumi, împotrivita acestora militând cu putere cuplul Pitt-Jolie.  În plus, aceştia au contribuit personal cu un milion de dolari,  în vederea ajutorării victimelor atrocităţilor din Darfur.

Oprah Winfrey, a doua persoană influentă desprinsă din categoria ”Eroi şi pionieri”, este caracterizată de noua primă-doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, drept ”o prietenă extraordinară şi o forţă umană incredibilă. Prietenia şi sprijinul ei au îndemnat enorm petru mine şi pentru Barack”.

Fidelă modelului Obama, povestea vieţii lui Oprah se poate întâmpla cu adevărat numai în America. După ce a trecut cu bine peste toate greutăţile din copilărie, aceasta a devenit cunoscută ca gazdă a unui talk-show cu difuzare naţională. Şi nu s-a oprit aici. S-a folosit de emisiune ca model şi provocare pentru a transforma lumea din ceea ce este în ceea ce ar trebui să fie. Puterea exemplului personal a fost eficientă de fiecare dată.

Timp de 20 de ani, Oprah, care anul acesta a împlinit 54 de ani, a dezvoltat şi întreţinut o relaţie specială cu publicul şi cititorii săi.  Teoria după care aceasta se ghidează este aceea că pentru oameni există mai multe lucruri care îi unesc decât îi dezbină. Astfel, lupta pe care Oprah a dus-o pentru o lume mai bună s-a desfăşurat pe platourile de filmare şi a depăşit barierele de rasă, gen, religie, naţionalitate sau situaţie financiară.

„Inovatorii” au exercitat, la rândul lor, o puternică influenţă asupra umanităţii, iar Times a ales, pentru primele două locuri ale acestei categorii, pe Michael Bloomberg şi Craig Venter.

Primul dintre aceştia are 66 de ani şi este primarul New York-ului, iar, potrivit lui Robert F. Kennedy Jr., ”nimeni nu înţelege mai bine decât el problemele cu care se confruntă mediul înconjurător”. Bloomberg a luptat pentru o metropolă mai curată şi a promis că va face din proiectul său unul cu aplicabilitate la nivel mondial.

Acesta îşi doreşte să transforme New York-ul în oraşul pe care oamenii să nu îşi dorească să îl părăsească vreodată. În acest scop, edilul-şef consideră imperios necesară investiţia în instituţiile de învăţământ de stat, în transport, parcuri, sănătate, protecţie civilă şi infrastructură. Bloomberg şi-a folosit atât averea, estimată de Forbes la 160 milioane euro, pentru a ajunge primar, dar şi pentru a guverna.

Personalitatea acestuia se încadrează în tiparele liderilor de succes: ambiţios, avid de cunoaştere, luptător, toate condimentate cu o doză de insecuritate.

Există două tipuri de inventatori:  aceia care au o singură idee originală şi aplicabilă şi cei care au astfel de idei în mod constant. La cei 61 de ani ai săi, J. Craig Venter a rămas un inventator prolific. Acesta şi-a dobândit recunoaşterea în rândul oamenilor de ştiinţă prin aceea că a descifrat ,în 2000,  codul genetic uman şi a anunţat intenţia de a dezvolta primele specii de organisme create în întregime de om. Anul trecut i s-a decernat premiul Times pentru studiile sale privitoare la biodiversitatea oceanelor.

„Artiştii” a căror carieră a avut răsunet la nivel mondial, conform publicaţiei Time, îl au în frunte pe Lorne Michaels. Acesta are o viaţă de invidiat, o familie frumoasă, este inteligent şi cu simţul umorului.

Michaels este producătorul emisiunii ”Saturday Night Live”, aflată la cel de-al 33-lea sezon de difuzare. Contribuţia sa la ridicarea nivelului de cultură a tineretului american este remarcabilă. Un studiu recent a arătat că marea majoritate a adolescenţilor din Statele Unite nu cunoşteau provenienţa unor citate celebre precum ”A fi sau a nu fi”.

Faptul a fost considerat îngrijorător, iar producătorul american a dorit să fie unul dintre pilonii pe care se va susţine educaţia americană. De asemenea, Lorne a jucat un rol important în campania prezidenţială din acest an,întrucât, prin formatul pe care îl are, emisiunea sa îi critică pe toţi cei aflaţi la putere, indiferent de apartenenţa politică a acestora.

Miley Cyrus a  arătat tuturor că faima se clădeşte pe adoraţia publicului. Ca idol al adolescenţilor de pretudindeni, cântăreaţa de numai 15 ani a ajuns la apogeul carierei. În 2007, topul ”Celor mai bogate superstaruri mai tinere de 25 de ani”, realizat de revista Forbes, a plasat-o pe locul 17, cu o avere anuală estimată de 3,5 milioane de dolari.

Cunoscută mai ales pentru rolul Miley Stewart, interpretat în serialul pentru televiziune “Hannah Montana”, Miley are o carieră de succes şi în domeniul muzical.

„Oameni de afeceri”. Cea mai bună descriere a Indrei Nooyi, preşedinte al PepsiCo, se regăseşte în cuvintele ”lider de primă clasă”. Are o minte ascuţită, înclinată spre strategii de piaţă, dar s-a remarcat şi prin cotribuţiile în scop umanitar, realizate în numele şi prin intermediul companiei pe care o conduce.

Cifra de afaceri a PepsiCo a crescut, anul trecut, cu 22% şi, astfel, Indra a devenit, prin maniera managerială folosită, model pentru toate companiile care vor să reuşească la nivel mondial.

La cei 52 de ani, Indra Nooyi i-a devansat pe competitori prin ideea introducerii produselor sănătoase (fără zahăr). Tot ea este cea care a perfectat procedurile de absorbţie de către PepsiCo a Quaker şi Tropicana. În urma extinderii companiei, s-a renunţat  la fabricarea produselor pe bază de grăsimi, cu mult înaintea celorlalte firme de profil, care nu s-au sfiit să-i recunosască valoarea.

Ca  ministru al Petrolului şi Resurselor Minerale al Arabiei Saudite, despre Ali al-Naimi s-ar putea spune că deţine controlul resurselor de petrol ale lumii. Indiferent de cine deţine conducerea OPEC (anul acesta revenindu-i Libiei), Arabia Saudită oferă zilnic 1,5 milioane de barili de petrol, devenind astfel elementul-cheie pentru industria petrolului.

”Ar fi incorect să afirm că istoria relaţiilor americano-arabe este strâns legată de petrol. Legăturile dintre cele două ţări sunt mult mai vaste şi mai complexe, iar avantajele reciproce sunt mult mai mari decât petrolul”,  a afirmat, la un moment dat, Ali al-Naimi. “

“Cum sa daruiesti iertarea”

Bedros Horasangian recomanda in rindurile de mai jos o carte scrisa alert, consistenta în povesti, cu umor, pe care ar trebui s-o citeasca tot românul (inclusiv minoritatile…).

“Mic îndreptar de pentru recapatarea sperantei

Iluziile si sperantele, nazuintele si dorintele sunt dintre micile mari legaturi ale noastre pentru a ne agata de ziua de mîine. Un mîine din ce în ce mai agresiv si noduros, un poimîine lipsit de contur si consistenta de atîtea ori. Si totusi, speranta e alaturi de noi, ba chiar o putem regasi in noi, daca stim sa iertam. Noua si „gresitilor nostri”. Este mai simplu decit ne putem închipui. O minunata carte, scrisa alert, consistenta în povesti si cu umor pe alocuri, pe care ar trebui s-o citeasca tot românul (inclusiv minoritatile…) pentru a-si îmbunatati rapid mentalul obosit si tracasat se numeste „Cum sa daruiesti iertarea”(Editura Trei, 2008, în deja prestigioasa colectie „Psihologie practica”, sub coordonarea binecunoscutului psihanalist Vasile Dem. Zamfirescu. „Pasii pentru dizolvarea furiei si recapatarea sperantei”, asa cum ne incita subtitlul lucrarii profesorului american Robert D. Enright, autorul cartii si mare specialist în „IERTARE” – iata ca ultraspecializarile conduc si la asfel de specializari, dincolo de interogatiile ironice ce se nasc brusc în neîncrezatorul „Ei, as, nu spune…” popor al lui I.L.Caragiale ce ne dovedim în continuare – pot fi în mod cert o buna lectie de CE sa facem si CUM sa procedam ca sa ne întelegem cu cei din jur. Dar mai ales cu noi însine. Mare lucru, uneori. Deseori.”

fabula crizei globale

un mail deschis azi continea aceste randuri:

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant – era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?”. Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. “Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc.”

Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intr-adevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk. Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.

Asa ca incetul cu incetul clientii care fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. “Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.”

un dor nebun de viena…

Andre Rieu – An der schönen blauen Donau Blue Danube2007

Andre Rieu – The Blue Danube

Terapii haioase împotriva depresiei

” Îmbrăţişaţi-vă cu cei dragi, faceţi haz de necaz şi exersaţi-vă autoironia.

Terapia atingerii, umorul şi meditaţia par a fi cele mai bune remedii contra tristeţii, care loveşte multe persoane în această perioadă din an. O simplă îmbrăţişare vă poate ajuta să descărcaţi „oxitocină“, aşa-numitul hormon al încrederii, care induce o stare de calm şi linişte în organism. Acelaşi hormon se eliberează în corp şi după ce aţi făcut dragoste cu partenerul ori, la copii, în timpul alăptării.

Potrivit psihologilor, terapia atingerii poate include masaje, reflexoterapie şi, bineînţeles, întâlniri cu prietenii. Atingerile plăcute, cum sunt cele de la masaj, îmbrăţişările şi săruturile primite de la cei dragi pot să scadă nivelul hormonilor de stres, să reducă bătăile inimii şi să ajute la eliberarea hormonilor naturali, care induc calmul. Umorul vă ajută şi el să treceţi peste situaţiile tensionate, iar meditaţia şi rugăciunea vă liniştesc sufletul.

Afecţiunea scade stresul

Prietenii şi familia nu sunt doar cei care vă pot readuce zâmbetul pe faţă, ci şi cei care vă pot îmbunătăţi starea de sănătate. Psihologii spun că afecţiunea este unul dintre elementele-cheie în menţinerea confortului emoţional şi al unei sănătăţi mentale echilibrate. În plus, datorită gesturilor de afecţiune, se restabilesc şi anumiţi parametri în organism, pe care stresul i-a dat peste cap. „La nivel subcortical, oamenii au un centru care «codifică» gesturile de afecţiune şi pun în acţiune mediatorii de natură opioidă, cu rol de vindecare“, explică mecanismul psihologul Bogdana Bursuc, de la Clinica Mindcare.

De Sărbători, este bine să vă exersaţi umorul şi autoironia, despre care psihologii spun că sunt cele mai bune „metode de tratament“. Chiar dacă aţi trecut printr-o perioadă tensionată la serviciu, aţi avut discuţii cu partenereul ori probleme cu banii, lăsaţi-le la o parte şi bucuraţi-vă de vacanţă.

Umorul, cea mai bună metodă de tratament

„Obiceiul românilor de a face haz de necaz este o formă foarte bună de terapie“, consideră specialistul Bogdana Bursuc. Dacă în ultimul timp aţi simţit tensiune în cuplu, din cauza unui partener foarte autoritar, nu este momentul să îi faceţi bilanţul. „Căutaţi-i mai degrabă o etichetă haioasă, cum ar fi «vulcanul», şi de fiecare dată când îşi manifestă autoritatea spuneţi-i aşa, în spirit de glumă. În locul certurilor, aţi putea obţine calmarea spiritelor“, exemplifică psihologul.

Meditaţi, dar rămâneţi ancoraţi în prezent

Sărbătorile sunt şi un prilej bun de meditaţie. Aceasta vă poate linişti sufletul, iar studiile arată că are inclusiv beneficii medicale. În timpul orelor de meditaţie, ritmul bătăilor inimii încetineşte, valorile tensiunii scad, iar nivelul hormonilor stresului se diminuează.

„Chiar dacă vin gânduri «rele» din trecut, este bine să le lăsaţi să treacă, să nu vă luaţi după ele“, sugerează psihologul Bogdana Bursuc.

TEHNICI ALTERNATIVE

Decoraţi-vă cât mai frumos locuinţa

> Pentru a vă simţi bine de Sărbători, este de preferat să creaţi o atmosferă plăcută în casă, şi buna dispoziţie va veni de la sine. Dacă mutatul mobilei vă face plăcere, puneţi-vă ideile în practică. O casă îngrijită şi cu un nou „look“ o să vă creeze o stare de bine.

> Profitaţi că este sărbătoare şi amenajaţi-vă cât mai frumos locuinţa. Împodobiţi bradul, accesorizaţi perdelele, cumpăraţi aranjamente florale, aprindeţi lumânări şi beţişoare parfumate. Deşi par „detalii“, toate acestea aduc schimbări importante în plan mental. În plus, activităţile casnice vă pot distrage atenţia de la necazuri.

> Dacă sunteţi neliniştiţi din cauza unei diete pe care aţi început-o în prag de Sărbători, încercaţi să rememoraţi obiectivele propuse. Schimbarea unui regim alimentar duce la modificări chimice în creier, însă, dacă aveţi la îndemână „alimente-minune“, puteţi combate depresia. Caisele, fructele de pădure, kiwi, portocalele sunt nişte stimulente minunate pentru creier. Nutriţioniştii recomandă şi acizii Omega 3, care hrănesc sistemul nervos. Ei se găsesc şi în peşte, seminţe, nuci. Sunt faimoşi pentru că pot regla nivelul unor neurotransmiţători, cum sunt serotonina, norepineprina şi dopamina, răspunzători pentru buna dispoziţie.“

sursa: Evenimentul Zilei, 23.12.2008

Cel mai frumos dar pe care vi-l pot face de Craciun

sursa: www.damaideparte.ro

“

Remedii pentru suflet: Compasiunea si Iertarea

M-am gandit ca, in perioada sarbatorilor, sa va ofer un mic dar spiritual sub forma unui articol despre mila, compasiune si iertare, mai ales ca celor mai multi dintre noi aceste aspecte le sunt cunoscute mai mult la nivel teoretic.De ce? Pentru ca familia, persoanele de ingrijire, scoala, societatea, fie nu stiu, nu pot sau sunt prea ocupate sa se aplece cu interes asupra lor, rezumandu-le de cele mai multe ori la cuvintele in sine, si mai putin la procesele si atitudinile presupuse de compasiune si iertare. Compasiunea si iertarea ar trebui sa ne locuiasca sufletul mereu, ar trebui sa faca parte din revizuirea psiho-spirituala a noastra, a tuturor, ar trebui sa fie responsabilitati sociale.

Am auzit, din ce in ce mai des folosit, in ultima perioada, cuvantul “compasiune”, dar cei mai multi dintre care il folosesc se raporteaza la compasiune ca si la mila.

„Mila este, uneori, o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.”Francois de la Rochefoucauld

Ce spun psihologii despre mila?

Rezultatele unor studii referitoare la adevaratul motiv al manifestarii milei au demonstrat ca pentru fiintele umane este neplacut sa-si vada semenii suferind, motiv pentru care atunci cand acordam ajutor, incercam, de fapt, sa facem sa dispara sentimentul neplacut pe care ni-l provoaca durerea altora…

Unul dintre cele mai cunoscute modele ale comportamentului de intrajutorare se bazeaza pe ideea ca indivizii intervin intr-o situatie de urgenta pentru ca aceasta declanseaza o stare neplacuta de care ei incearca sa scape.

Deci, adevarata sursa a empatiei, mila, respectiv comportamentul de ajutorare, sunt menite sa reduca starea de disconfort psihic, iar un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declansat mai degraba de interesul personal…

Conform rezultatelor acestor studii, acea mila de fapt o simtim pentru noi insine, fata de potentialul psihic negativ pe care il poate starni situatia fata de care credem ca manifestam mila: vederea unui cersetor, oameni neputinciosi in jurul nostru, situatii-limita cu care se confrunta semeni de ai nostri.

„Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.”Dalai Lama

Daca intelegem la nivel de suflet suferinta din noi, singuratatea, teama, confuzia, contradictiile din inimile noastre, conflictele noastre interioare si cele exterioare, vom putea sa intelegem prin empatie si problematica celor din jurul nostru.

Cate ceva despre iertare…

In realitate, nivelul spiritual al unei persoane se vede in iubirea si compasiunea sa, in modul in care intelege ca prin ganduri, comportament, atitudini, poate rani copilul interior al celor din jurul sau, doar pentru ca si copilul sau interior, la randul sau, a fost ranit de catre persoane semnificative pentru el, in momente delicate din primii ani de viata si inca de atunci a hotarat ca va reactiona prin manie sau suparare ori de cate ori cineva intra pe teritoriul sau si nu ii respecta „regulile”, convingerile, prejudecatile, ideile despre lume si viata, punctele sale de vedere…

Cred ca iertarea adevarata incepe cu iertarea celor care ne-au ranit atunci, fara sa vrea, in incercarile lor de a fi indeajuns de buni, in primii nostri ani de viata… abia atunci ii vom putea ierta pe cei care ne ranesc sau ne fac sa suferim mai tarziu, cu atat mai mult cu cat pot fi persoane semnificative pentru noi.

Daca vom reusi sa trecem de acest punct, probabil vom invata sa nu mai reactionam prin suparare, manie, revolta, izolare sau chiar retragere si vom incerca sa nu mai fugim de noi si nici de persoanele semnificative pentru evolutia noastra spirituala, vom intelege ca ne-au ranit fara sa vrea.

Problemele pe care le traversam cu totii, lectiile de viata la care suntem supusi, nu sunt nici mai grele, nici mai usoare decat ale majoritatii dintre noi, trebuie doar sa fim mai blanzi in a ne evalua pe noi si rolurile pe care le avem in situatiile de viata in care suntem implicati.

Fata de problemele celor din jur putem manifesta trei feluri de atitudini egoiste sub forma caritatii, negandindu-ne ca ele de fapt nu inseamna compasiune. Egoismul care se manifesta sub forma de caritate imbraca trei forme:

· In prima forma de egoism, imi ofer placerea de a-mi face pe plac – si aici este vorba despre egocentrism;

· In a doua forma de egoism, imi ofer placerea de a le face altora pe plac – si aici vorbim despre egoism intr-o forma a sa rafinata dar si foarte periculoasa, intrucat putem ajunge sa credem ca „suntem intr-adevar grozavi”;

· In a treia forma de egoism, faci ceva bun ca sa nu te simti prost, traind un sentiment neplacut, nu un sentiment de bine – ca atunci cand nu ai curaj sa spui ca vrei sa fii lasat in pace, din teama ca ceilalti nu ne vor mai placea.

Ce este compasiunea?

Altruismul este, de fapt, un interes personal mascat sub forma caritatii, in timp ce caritatea sub forma de serviciu dezinteresat reprezinta adevarata compasiune.

Daca analizam momentele in care am manifestat mila, vom observa ca am facut lucruri bune, dar ca am actionat mecanic. Iar daca vom face aceste observatii, vom vedea prin noi. Doar asa vom vedea prin toata lumea, si vom intelege ce a stat la baza actelor de caritate pe care cei din jur le fac, urmarindu-si propriul egoism, fie in forma mai bruta, fie in mod mai rafinat.

De aici putem intelege ca avem nevoie sa invatam ceva nou despre compasiune, despre iubirea fata de noi insine, care nu inseamna in mod necesar narcisism si nici egoism, asa cum este unanim acceptata ideea de egoism.

„Compasiunea nu este o atitudine religioasa, este o atitudine umana, nu este un lux, dar este esentiala pentru linistea noastra si pentru stabilitatea mentala, este esentiala pentru supravietuirea rasei umane.”
Dalai Lama

Sunt situatii in care manifestarea compasiunii – fata de noi in sine si fata de cei din jur – presupune iertarea – care este in acelasi timp proces si atitudine. Prin iertare incercam, atat cat putem, sa transformam suferinta creata de propriile greseli sau indusa de cei din jur, in evolutie psiho-spirituala.

Ego-ul nostru are nevoia de a judeca in permanenta propria persoana si pe cei din jur. Cum ar fi daca am privi la propria persoana, atunci cand greseste sau raneste pe cineva, cu mai multa compasiune? Ar trebui sa invatam sa ne privim aceasta latura a noastra din perspectiva mai putin critica si sa intelegem ca de multe ori neatentia sau durerea noastra provoaca suferinta celor din jur, iar comportamentul afisat nu inseamna neaparat si intentia de a rani.

Reusind sa ne privim cu compasiune pe noi insine, vom putea sa ne iertam, privind persoana care actioneaza dincolo de propriile actiuni sau comportamente. Ce inseamna acest lucru? Inseamna acceptarea propriei umbre si deschiderea drumului catre auto-cunoastere si de intelegere si acceptare a celorlalti. Inseamna renuntarea la etichetele „victima” si „agresor” si la „cel caruia i s-a gresit” si „cel care a gresit”.

Din aceasta perspectiva putem intelege si comportamentul neplacut pe care altii l-au afisat fata de noi in forme diferite si care ne-a ranit. Daca am putea sa intelegem durerea profunda care a generat actiunile celor din jur fata de noi, atunci ne aflam intr-un punct de compasiune si iesim din rolul de victima.

Iertarea nu cere sa ne imprietenim cu cei care ne-au ranit peste limita intelegerii noastre, dar presupune renuntarea la a-i eticheta pe cei din jur drept „agresori”; este o stare mentala care da nastere altor actiuni, nefiind definita de acestea.

In budism exista ideea conform careia suferinta exista pentru ca noi sa invatam compasiunea. Daca vom aprofunda aspectele presupuse de suferinta si cele presupuse de compasiune, vom invata sa ne iertam pe noi insine pentru ranile cauzate altora si noua insine, si pentru a-i absolvi pe cei din jur pentru ranile pe care consideram ca ni le-au facut. Fara greseala celuilalt, nu am invata lectia compasiunii – iertarea.

Cele doua perechi de contrarii sus-mentionate sunt cele doua fatete ale aceleiasi monede si trebuie sa existe impreuna pentru ca iertarea sa se poata manifesta, pentru ca judecata sa inceteze, prejudecatile sa fie inlaturate si viata sa fie privita ca o Unitate.

Iertarea ne ajuta sa scapam de etichetele „mai bun’’ sau „mai rau” si sa nu ne mai identificam cu niciuna dintre fatetele monedei – „agresor” sau „victima”.

Intelegand ce inseamna iertarea, vom depasi nivelul psihologic la care ne situam in momentul in care am simtit frustrare, dispret, suferinta, ura, dorinta de razbunare, invidie etc. Schimband perspectiva din care privim faptele cuiva care ne-a provocat durere, trauma, suferinta, ne putem considera parteneri de invatatura, indiferent daca „agresorul” ne arata ca regreta sau nu, indiferent de ce invata el din incidentele generate, indiferent cat de rapid sau incet invata.

Iertarea este o optiune care ne apartine doar noua si nu este conditionata de comportamentul celorlalti. Daca vom conditiona insa iertarea, nu vom putea iesi din tiparul „victimei” si deci evolutia psiho-spirituala va ramane blocata la acest nivel.

„Lipsa iubirii fata de noi insine inhiba compasiunea fata de cei din jur. Daca ne vom imprieteni cu noi insine, nu va mai fi nici un obstacol in a ne deschide inima si mintea catre cei din jur.”
Anonim

Ambele laturi ale iertarii – a noastra si a celorlalti – incep cu recunoasterea faptului ca mentinem starea de lucruri si ca, indiferent de rolul celorlalti in situatia cu care ne confruntam, suntem responsabili de ce facem cu supararea si cu trauma noastra.

Psihologul Joan Borysenko ne propune sase pasi pentru iertarea propriei persoane si sase pasi pentru iertarea celor care ne-au ranit.

Pasi pentru iertarea propriei persoane:

1. Asumarea responsabilitatii faptelor
2. Marturisiti-va natura greselilor: Divinitatii, voua insiva si altei persoane apropiate
3. Depasirea momentului de deprimare prin cautarea partii bune a lucrurilor
4. Fiti dispusi sa faceti imbunatatiri acolo unde este posibil, atata timp cat cat puteti face aceasta fara a va rani pe voi sau alte persoane
5. Cereti ajutorul Divinitatii
6. Intrebati-va ce ati invatat

Pasi pentru iertarea celor care ne-au provocat suferintele:

1. Sa recunoastem ca suntem responsabili pentru mentinerea supararii
2. Sa ne marturisim intamplarea noua insine, Divinitatii si altei persoane apropiate
3. Sa cautam partile bune din noi si din ceilalti
4. Sa ne gandim daca exista ceva ce putem sa facem
5. Sa cerem ajutorul Divinitatii
6. Sa meditam la ce am invatat

„Existenta umana este bazată pe doi stalpi, compasiune şi cunoastere. Compasiunea fara cunoastere este ineficienta; cunoasterea fara compasiune este inumana.”
Victor Weisskopf

Mentinand supararea, nu reusim nici sa ne iertam pe noi si nici sa ne asumam responsabilitatea pentru partea noastra de vina sau, daca vina apartine exclusiv celorlalti, ramanem blocati in „mandria moralista” si nu ne mai putem deplasa spre compasiune si spre iertare.

Nimeni altcineva in afara de noi nu este raspunzator pentru supararea sau pentru mania noastra. Este posibil ca atitudinea celorlalti sa ne precipite emotiile, dar noi suntem singurii responsabili de modul in care reactionam. Trebuie sa ne acceptam „dreptul de proprietate”, cat si responsabilitatea tuturor reactiilor generate de suparare, indiferent de cauza care le-a precipitat.

Ne simtim „cu un cap mai sus”, ceea ce inseamna ca ceilalti sunt „cu un cap mai jos”, pozitii din care iertarea nu este posibila. Nu trebuie sa nu ne pese de comportamentul celorlalti, dar a-i condamna ca persoane inseamna ca le mentinem starea de vinovatie si blocam drumul spre iertare.

Ramanand in starea de manie, de suparare, nu ne vom da seama ca provocam singuri aceasta stare printr-un proces care poate sa se desfasoare sub controlul direct al vointei. Pentru cei care obisnuiesc sa-i condamne pe ceilalti pentru propriul egoism, pentru propria nerabdare sau pentru ostilitate, aceasta afirmatie ar putea fi deranjanta.

Afirmatii de genul „ma enervezi atunci cand…” sau „m-a deranjat atunci cand tu…”, sugereaza faptul ca cealalta persoana detine controlul emotiilor noastre si ca nu noi suntem raspunzatori de emotiile pe care le exteriorizam. Cei mai multi dintre noi se multumesc sa adopte calea cea mai usoara: aceea de a-i condamna pe cei din jur pentru propriile noastre greseli.

„Viata este atat de complexa si subtila, incat nu se poate sa decizi atat de usor ca tu ai dreptate si cineva greseste. De fapt, cine are un pic de intelegere va sti sa nu cada niciodata in capcana de a fi corect.”
Osho

E adevarat ca pozitia de superioritate este seductiva si ne poate face sa ne simtim bine, insa nu ne va placea pozitia de inferioritate pe care o vom constata cu alte ocazii. Cele doua pozitii exista in sistemul de valori al fiecaruia dintre noi, dar aici ne situam in zona judecarii celorlalti carora le aplicam aceasta scala valorica.

„Cu judecata cu care judecati, veti fi judecati si cu masura cu care masurati, vi se va masura.”
Isus

Daca vom putea renunta la tentatia de a ne judeca semenii vom transcende atasamentele fata de lauda si de critica, ceea ce nu inseamna lipsa de discernamant: de exemplu, daca iertam un sot violent, nu inseamna ca trebuie sa ne casatorim din nou cu el. Daca iertam un prieten care ne-a ranit sentimentele, nu vom ignora faptele, ci sa le discutam, pentru a intelege ce anume a produs rana.

Buddha compara mandria moralista cu un „carbune incins pe care il luam si il aruncam altcuiva, doar pentru a ne arde tot noi” si ne mentine prizonierii propriei manii.

“Trebuie sa aratam compasiune fata de toate fiintele, bogate sau sarace, in acelasi mod; fiecare sufera in felul sau. Unele sufera prea mult, altele prea putin.”
Buddha

A simti compasiune pentru cineva inseamna a nu privi cu judecata, a nu privi de sus, a intelege ca tot insistand sa il pui pe drumul cel bun e posibil sa te pui de-a curmezisul lectiilor de viata pe care persoana respectiva le are de asimilat, chiar daca sunt grele, dificile, sau par imposibile si de neacceptat.

Poate ni se pare noua ca ceilalti fac greseli in relatia cu noi – dar daca greselile lor ne duc, ulterior, spre lectii de care avem nevoie in evolutia noastra pentru a ne crea apoi puncte de echilibru? Poate e bine atunci cand apare tentatia judecarii celorlalti sa ne adresam cateva intrebari: “Cine suntem noi sa emitem judecati de valoare despre cei din jur si comportamentul lor? Cine suntem noi ca sa-i schimbam pe altii?”

Sunt situatii de viata cand ar trebui sa realizam ca nu este de datoria noastra sa ii punem pe ceilalti pe drumul cel bun; nu inseamna ca suntem indiferenti la problemele lor si ca suntem lipsiti de suflet; am fi mult mai lipsiti de suflet daca am impune evolutia sau sistemul nostru de referinta, punandu-ne in calea lectiilor de viata ale celor care aparent gresesc fata de noi si tinandu-i blocati in relatia cu noi, chiar si prin pozitia de „agresor” pe care tot noi le-o oferim.

Care sunt limitele implicarii in problemele celorlalti?

Cand ne implicam mai mult decat ne este permis in problemele generate de ceilalti, de fapt ii oprim din cresterea lor spirituala, adesea ii trimitem inapoi, ii regresam la nivele anterioare din aceasta cauza.

Pentru ca ii oprim din crestere si din invatare, cream singuri o situatie in care ei trebuie sa se intoarca pentru inca o „runda”. Cu alte cuvinte, ii fortam sa repete tipare comportamentale si de gandire cu care au venit deja in relatia cu noi, dobandite anterior prin acelasi gen de comportamente.

In spiritualitate exista legea karmei – legea cauzei si efectului. Ce facem cu aceasta lege? Uneori se pare ca ne tot opintim in drum pentru evolutia altora, si legea asta iti arata clar cand nu mai esti lasat sa faci asta, ca sunt situatii cand chiar nu esti lasat sa oferi mai mult decat ai oferit.

Si atunci ce se intampla cand intervii unde nu e nevoie de tine – in afara de faptul ca esti sleit de puteri, lucru vizibil, apar dezechilibre energetice, tensiuni, apoi blocaje emotionale, sau chiar organice, apoi diverse boli, aparent usurele, suportabile, putem prelua asupra noastra ceva de care nici nu suntem constienti ca ni se poate intampla.

Implicarea in exces nu inseamna neaparat mai multa compasiune sau mai multa intelegere.

Revenind la karma – nu stim ce lectii si-a dat fiecare suflet inainte de a veni pe aici… Indiferent cat de mult ne doare ce se intampla cu cei la care tinem sau am tinut, sunt lectiile lor, doar ale lor. Rolul nostru in lectiile lor de viata exista dar are si un final dincolo de care nu mai suntem lasati sa-l jucam. Si Cineva de Sus stie mai bine de ce.

„Daca il iubesti pe Isus, pe oricine vei cunoaste, il vei vedea exact asa cum este, vei vedea persoana concreta si potentialul pe care il are aici si acum. Si vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva. Toate asteptarile sunt condamnari, toate asteptarile sunt negari si respingeri. Vei darui dragostea ta – pentru nicio rasplata, pentru niciun rezultat. Pur si simplu vei oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.”
Osho

Indiferent daca ne raportam la calea de mijloc din budism si la idealul de iubire divina, sau la idealul crestin agape – iubirea fata de dusmani – este vorba tot despre iertare, despre compasiunea manifestata.

„Compasiunea nu are motivatie, nu are niciun tel, asa cum are dorinta; compasiunea este dragostea ajunsa la maturitate”
Osho

Mai mult, lectia pe care o are fiecare de invatat este iubirea sub toate formele ei, iar profesorul este insasi suferinta. Functia suferintei este de a ne extinde capacitatea emotionala, astfel incat, dupa ce s-a consumat experienta suferintei si ne-am eliberat de ea, dupa ce am invatat mesajul ei despre acceptare, toleranta, iubire – sa avem o capacitate mai mare de a simti iubirea celor din jur, in toate formele ei, de a atrage iubire si de a-i intelege toate formele sub care se manifesta.

Adaug in cutia virtuala a acestui dar spiritual, o dovada de compasiune in rugaciunea Sfantului Francisc de Assisi, a carui bunatate este bine cunoscuta:

„Doamne, fa-ma pe mine instrumentul pacii Tale,
Lasa-ma sa seman iubire acolo unde este ura,
Iertare acolo unde este nedreptate,
Credinta acolo unde este indoiala,
Speranta acolo unde este disperare,
Lumina acolo unde este intuneric,
Bucurie acolo unde este intristare. O, Creatorule Divin,
Ingaduie-mi sa ma straduiesc mai mult
Nu sa fiu alinat ci sa alin,
Nu sa fiu inteles ci sa inteleg,
Nu atat sa fiu iubit cat sa iubesc,
Pentru ca numai daruind primim,
Numai iertand suntem iertati.”

Desi nu este un proces usor iar lumea e grabita si nu mai are timp pentru asa ceva, mi-as dori sa trecem in fiecare zi printr-o „revizie spirituala”, nu doar in perioada sarbatorilor sau in jurul altor date de peste an, semnificative din punct de vedere religios – doar asa vom vedea cum compasiunea se multiplica, doar asa vom oferi modele bune celor din jurul nostru si generatiilor care vin din urma, doar asa ceilalti pot intelege ca ceea ce s-a petrecut cu noi se poate petrece si cu ei.

Va doresc tuturor, din inima, un Craciun linistit, sa va bucurati de lucrurile simple care ne lumineaza viata, sa va bucurati de darurile primite de la Mos Craciun si, nu in ultimul rand, sa oferiti daruri placute celor din jur, chiar daca ele sunt doar daruri spirituale.

Cu mult drag,
Mona Georgescu
Psiholog “

Tradiţii care dau viaţă Crăciunului

sursa: Evenimentul Zilei,24.12.2008

” Nimeni nu îşi imaginează sărbătorile de iarnă fără colindători în prag, brad împodobit şi cozonaci. Unii ar adauga în această scurtă listă un vin şi/sau o ţuică fiartă.

Cert este că sărbătoarea Crăciunului este una dintre rarele date din an pe care românii aleg să o  celebreze în familie. Cluburile în vogă, destinaţiile exotice şi casele de vacanţă ale prietenilor stau în umbra unor zile liniştitoare şi calde petrecute în familie, în care ritualuri precum coacerea cozonacului şi împodibitul bradului sunt legi nescrise.

Oamenii de zăpadă, pomii îngheţaţi ai pădurii care se desmorţesc sub strălucirea ornamentelor şi, peste toate, mirosul dulce al cozonacilor şi sunetul colindelor din Ajun compun o atmosferă de petrecere sfântă.

Puţini ştiu însă că, în tradiţia ortodoxă, Crăciunul este doar a treia mare sărbătoarea a anului, după cele de Paşte şi de Rusalii. Data de 25 decembrie corespunde calendarului gregorian, cel iulian consemnând sărbătoarea pe 7 ianuarie.

Abia în secolul al XX-lea, Crăciunul a devenit şi o sărbătoare laică. Astfel, în prezent, pe lângă  semnificaţia religioasă a naşterii lui Iisus, Crăciunul reprezintă şi un prilej de emoţie şi de reuniune familială, prin obiceiul schimburilor de cadouri. Şi de poveşti. Astfel, dintr-o sărbătoare strict religioasă, Crăciunul a devenit o sărbătoare cu caracter social, celebrată de mase, dar şi una comercială, care rotunjeşte frumuşel profitul „Moş Crăciunilor” din magazine.

Însemnătatea zilei este marcată încă de pe vremea romanilor, în secolele de creştere în popularitate a  creştinismului. În secolul III d.Hr, Sfântul Ciprian cartaginezul anunţa extaziat că Hristos a apărut în  aceeaşi zi cu Soarele. Lumea creştină de atunci plasa creaţia în ziua echinocţiului de primăvară, 25  decembrie. Adăugând nouă luni, perioada de sarcină, se obţine data de 25 decembrie.

Datini şi sărbători

Împreună cu etnologul Marius Nicolae, evz.ro vă prezintă sărbătorile dinainte şi din timpul Crăciunului şi câteva tradiţii, mai cunoscute, care sporesc frumuseţea acestei perioade.

Cu 40 de zile înainte de Naşterea Domnului, creştinii sunt în postul Crăciunului. La 20 decembrie este marcat un alt moment însemnat, cel al Ignatului. După  tradiţionala tăiere a porcului sau recenta asomare, oamenii pregătesc cârnaţi, tobă, piftii, sarmale, cartaboşi şi chişcă.

Până la venirea Crăciunului, în unele părţi ale ţării există obiceiul ca preoţii să umble prin sat şi să sfinţească locuinţa.

Tradiţia populară distinge “Steaua” de colinde. De ce? Caracterul religios al cântecelor de stea este mult mai puternic decât al colindelor. Dintre cântecele de stea, cele mai îndrăgite sunt “O, ce  veste minunată!”, “Am plecat să colindăm”, “Sus la poarta raiului”, “Astăzi s-a născut Hristos”, “Bună dimineaţa la Moş Ajun”, “Pe străzile din Viflaim” şi  “Iată vin colindători”.

Dar, fiecare bordei cu obiceiul său. Datinile variază destul de mult în funcţie de zonă. Unele dintre cele mai interesante sunt cele din Botoşani, zonă în care datinile româneşti s-au  împletit fericit cu cele ucrainiene şi ale ruşilor lipoveni. Astfel, în seara de Ajun, copiii merg cu colinda până la înserat. Apoi, băieţii pleacă să colinde fetele. A doua zi este rândul bărbaţilor însuraţi să meargă cu colinda. Aceştia merg din casă în casă, însoţiţi de un băiat neînsurat, care strânge bani pentru biserică. Interesant este că,  după ce este colindat, capul familiei se alătură colindătorilor. La ultima casă din sat ajung doar  colindătorii care au reuşit să facă faţă frigului de afară.

În Lisa, Braşov “feciorilor şi batranilor li se dădea câte un colac mai mare şi copiilor un colac mai mic, facute în casă. Colacul mare se numea covrig. Feciorii strângeau atâţia colaci, că nu mai puteau să-i care şi-i lăsau la o casă. Feciorii si batranii vindeau colacii, feciorii in ziua de Crăciun, iar bătrânii a doua zi. Cu banii strânşi, feciorii plăteau lăutarii pentru seara de Anul No. Bătrânii dădeau banii strânşi bisericii”.

În Oltenia, în ziua dinaintea Ajunului, femeile se trezesc înainte să răsară soarele şi aruncă păsărilor din ogradă mâncare înspre răsărit, pentru ca ele să nu mai strice grădina primăvara.

La masa din Ajun se pun pe masă sare, peşte, grâu şi un pahar cu apă deoarece se crede că din ele vor mânca morţii familiei. Alcoolul nu trebuie să fie prezent între aceste bucate deoarece se spune că diavolul, cel care a inventat băutura, îl va batjocori pe cel care va bea.

Acestea sunt numai câteva dintre obiceiurile păstrate. Altele dăinuiesc neştiute, în zone neatinse de comercialitatea urbană, decupate parcă dintr-un trecut etern, iar şi mai multe au dispărut fără veste.”

Aveti grija ce mancati!

” Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in diverse produse alimentare pentru a le imbunatati aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera “E” simbolizeaza faptul ca au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european. Cu toate astea cititi cu atentie ce scrie mai jos ..s-ar putea sa va uitati de mai multe ori la ambalaj inainte sa mancati ceva!

Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumeram pe cele mai raspandite:

edulcorantii – pentru indulcit
colorantii - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)
acidifiantii – dau un gust usor acid
corectorii de aciditate – cresc sau diminueaza aciditatea
emulgatorii – asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500)
conservantii - Intarzie sau impiedica alterarea alimentelor. (E200-E290)
corectorii de gust si de miros – schimba/imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor
propulsorii - unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje
gaze de ambalaj - asemanatoare aerului
antioxidanti – limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)

E-uri periculoase

E123 …E239 - sunt posibili cancerigeni
E 621 - glutamat de sodiu , se gaseste in supele instant concentrate, mezeluri, si unele condimente. Are efecte neurotoxice si poate provoca migrene si crampe
E320 – E321, E211 – acidul benzoic si derivatii sai, cancerigeni
E251 - nitrat de sodiu, cancerigen
E252 – nitrat de potasiu, cancerigen
E120, E127, E141, E160 – alergici
E127 – eritrozina, colorant rosu pentru compoturi si alte alimente, provoaca mutatii genetice
E102 – tratrazina, colorant galben pentru bauturi , mustar si gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic

Vitamina C din unele produse,foarte multe, e de fapt acid ascorbic de sinteza si nu este acelasi lucru cu vitamina C naturala. (mai bine luati o lamaie!)

Tabel cu E-uri de care trebuie sa ne ferim

COD	DENUMIRE	RISC	UNDE IL GASIM
E110	Sunset yellow – colorant galben	Cancerigen	Dulciuri, prajituri, budinci sucuri
E123	Amarant – colorant rosu	Cancerigen, interzis in SUA si Rusia	Dulciuri, jeleuri, branza topita
E124	Ponceau 4R – colorant rosu	Toxic interzis in SUA	Mezeluri
E127	Eritrozina – colorant rosu	Provoaca cancer al tiroidei la animale, posibil si la om	Alcool, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare
E128	Rosu 2 G – colorant	Mutagen si toxic. Interzis in SUA si Australia	Carne de hamburgeri
E211	Acidul benzoic si derivatii sai	posibil cancerigen, interzis in SUA, dar permis la noi	Unele bauturi racoritoare
E220/E228	Sulfiti – conservanti	Provoaca alergii	Carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin
E230	Bifenil – conservant	Toxic, interzis in Australia , (permis la noi?)	Citrice
E231	Ortofenilfenol – conservant	Toxic, posibil cancerigen. Interzis in SUA si Australia.	Cirtice
E233	Tiabendazol – conservanti	Toxic. Interzis in Australia	Citrice
E249/E252	Nitrati si nitriti – conservanti	Posibil cancerigen	Mezeluri si alimente conservate prin sarare, branza
E320	Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant	Posibil cancerigen	Conservant, cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat
E425	Glucomanan – agent de textura	Toxic respirator	Jeleuri
E621	Glutamat monosodic MSG	Provoaca efecte neurotoxice	Condimente, supe concentrate
E95	Acetsulfam K – indulcitor	Posibil cancerigen, interzis in SUA	Guma de mestecat, produse zaharoase, bauturi racoritoare
E954	Zaharina – indulcitor	Posibil cancerigen	Guma de mestecat, produse dulci, bauturi racoritoare

E-uri bune

E306 – tucoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor
E407 - caragenanul, emulsifiant natural
E322 - lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata
E421 - manitolul de cofetarie
E300 – riboflavina sau Vitamina B2
E440 – acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala
E140 – clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticalelor

Link-uri utile

• http://www.fda.gov/
• http://www.foodsafety.gov/ “

sursa: http://curcubeu.ro

Barbati si femei: dragoste sau manipulare reciproca?

Cateva idei despre relatiile dintre sexe din punctul de vedere al psihologiei evolutioniste

vizionati filmul cu durata de 1 ora si 50 minute printr-un click aici

Clauze “capcana” de evitat in contractul de munca

sursa: http://www.dailybusiness.ro

“

In Romania, cel putin 60% dintre clauzele stipulate in contractul de munca favorizeaza angajatorul, iar preavizul, perioada de proba, clauza de non-concurenta sau cea de exclusivitate dau nastere celor mai mari suspiciuni in randul angajatilor, au declarat pentru DailyBusiness.ro specialisti in HR si dreptul muncii.

Instabilitatea economica va reduce si mai mult in 2009 din clauzele favorabile angajatilor, este de parere Andreea Lazarescu, head-hunter-ul companiei de executive search Beckett Boyle Hron, in conditiile in care circa 60% dintre clauzele stipulate in contractele de munca favorizeaza angajatorul, dupa cum spune avocatul Marius Coltuc.

“Pentru urmatorul an cel putin, ne asteptam ca mentiunile din clauzele contractuale sa fie tot mai mult in favoarea angajatorului”, sustine Lazarescu.

Exista zone de business in care angajatii au putut negocia pana acum din pozitie de forta, iar exemplul oferit de Lazarescu este IT&C-ul, una din zonele in care angajatii au reusit sa impuna un numar mai ridicat de beneficii contractuale.

Insa majoritatea candidatilor aflati in proces de recrutare tind sa semneze contracte de munca care, pe langa faptul ca sunt favoarabile angajatorului, includ uneori chiar si clauze nefezabile, situatie in care – spune Lazarescu – relatia de munca se rupe in mai putin de un an.

Cine negociaza mai bine?

Potrivit Andreei Lazarescu, angajatii, mai ales cei care aplica pentru o pozitie de conducere, nu refuza din start angajarea din cauza clauzelor nefavorabile, ci prefera sa le negocieze. Iar cele mai mai des negociate sunt cele legate de concediu, bonusuri de performanta, si, mai rar, de neconcurenta.

Cu toate acestea, specialistul de la Beckett Boyle Hron spune, citandu-si unul dintre clienti, ca in Romania, spre deosebire de pietele occidentale, nu exista un echilibru intre avantajele acordate angajatorului si cele oferite angajatilor.

“Cred ca dincolo de paradigma salariului, angajatul roman nu este obisnuit sa negocieze”, spune Lazarescu, adaugand ca in strainatate functioneaza mai eficient si instrumentele mai sofisticate de negociere, ca participare la beneficii, actiuni preferentiale, pachete de asigurari medicale si de viata complexe sau dobanzi preferentiale la contractarea de credite.

Nu numai angajatii prezinta lacune in ceea ce priveste actul negocierii. Exista inclusiv situatii in care, dimpotriva, angajatul strecoara in contract clauze pe care compania le regreta mai tarziu. Cele mai des intalnite, potrivit headhunter-ului de la Beckett Boyle Hron, sunt cele legate de negocierea salariului, a beneficiilor si a pachetului de “despartire”.

Clauze contractuale refuzate adesea de candidati

Potrivit Magdei Volonciu, avocat si profesor universitar doctor, pana nu demult candidatii erau foarte atenti in special la clauzele de neconcurenta si la clauzele care pun in discutie, intr-o forma sau alta, existenta unor conflicte de interese.

Conform definitiei din Codul Muncii “Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara”.

In acest moment insa – explica Volonciu – avand in vedere si modificarile legale ce au intervenit cu privire la clauza de nonconcurenta, dupa intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta nr. 65/12005 aprobata si modificata, la randul ei prin Legea nr. 371/2005, se poate vorbi de o noua moda: insusi salariatul a devenit interesat in incheierea unei clauze de nonconcurenta.

De ce? Volonciu sustine ca tocmai pentru ca o asemenea clauza ii asigura dupa incetarea raporturilor de munca cu angajatorul initial o indemnizatie lunara substantiala – 50% din media veniturilor obtinute in ultimele 6 luni – pe o perioada de maximum 2 ani.

Avocatul afirma ca nu exista inca in Romania o practica formata in jurisprudenta cu privire la raspunderea fostului salariat pentru incalcarea clauzei de nonconcurenta si, de altfel, si riscurile salariatului in ce priveste nonconcurenta sunt mult mai mici decat ale angajatilor din strainatate.

“Daca fostul salariat nu-si respecta obligatia, el are doar riscul restituirii indemnizatiei primite pana la acel moment, orice alte despagubiri solicitate de angajator fiind necesar a fi mai intai demonstrate”, a precizat Magda Volonciu.

Potrivit specialistului in dreptul muncii, astfel de prejudicii intervin de regula in cazul unei concurente neloiale si nu in cazul incalcarii unei simple clauze de neconcurenta.

Faptele pe care legea le considera acte de concurenta neloiala(art.4 si art.5 dinLegea nr.11/1991) sunt cele care urmaresc crearea unei confuzii, tinzand sa produca in viziunea consumatorului ideea ca intreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau exista legaturi stranse intre oferte.

In ceea ce priveste conflictul de interese, la nivelul legislatiei romanesti – explica Magda Volonciu – nu exista nici un fel de reglementari exprese cu privire la posibilele pozitii conflictuale intre interesele managerului angajat cu contract individual de munca si interesele companiei pentru care lucreaza.

“Datorita vidului legislativ, pot interveni abuzuri. Esential este ca responsabilii in domeniu din Romania, tocmai pentru a-si evidentia zelul extrem de punere in practica a politicilor impuse de compania – mama, sa nu introduca clauze abuzive cu privire la aceste aspecte”, a conchis Volonciu.

Potrivit Andreei Lazarescu, clauza cea mai paguboasa, atat pentru angajati, cat si pentru angajatori, este schema de bonusare, in sensul in care nici companiile si nici profesionistii nu reusesc sa defineasca bine job-ul si criteriile de evaluare a rezultatelor.

Clauze in afara legii

Potrivit avocatului Magda Volonciu, poate cea mai discutabila clauza la acest moment este cea de exclusivitate: are dreptul un patron in Romania sa-i impuna salariatului sau, indiferent de pozitia pe care acesta o ocupa sa nu lucreze la nici un alt angajator?

“In masura in care o asemenea clauza si-ar produce efectele numai dupa incetarea raporturilor de munca, faptul ca ea este nelegala este evident. Nu este de admis ca unei persoane sa-i interzici absolut dreptul la munca”, afirma Volonciu.

Insa se mai naste o intrebare: este posibil sa-i interzici salariatului tau orice posibilitate de a se angaja in timpul contractului sau de munca si la un alt angajator ?

“La prima vedere, raspunsul, cel putin de bun simt, ar fi afirmativ. Exista multe situatii in care angajatorul plateste suplimentar numai pentru a putea folosi integral forta de munca a salariatului sau, pentru ca salariatul sa fie cointeresat astfel incat sa nu se epuizeze deruland si alte prestatii pentru alti angajatori”, explica avocatul. Mai mult decat atat, continua Volonciu, au existat in Romania angajatori care au asigurat un program de lucru redus pentru anumiti salariati, tocmai cu scopul ca acestia sa fie odihniti. Salariatii in schimb au dorit sa obtina si venituri suplimentare, motiv pentru care au prestat activitatea si pentru alti angajatori.

“Cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 23 aliniatul 2 din Codul muncii, s-a considerat ca acestora nu li se poate nicicum interzice dreptul la munca, atat dupa incetarea raporturilor de munca cat si pe durata de existenta a acestora”, declara specialistul in drept.

“In consecinta, clauza de exclusivitate in Romania la acest moment este nelegala, indiferent daca este impusa pe perioada desfasurarii sau dupa incetarea contractului individual de munca”, a conchis avocatul.

Evitarea neplacerilor cauzate de necunoasterea in totalitate a aspectelor unui contract de munca se poate face prin studierea contractului, care – potrivit specialistului in executive search – nu necesita neaparat timp, cat pricepere personala, sau aportul unui consultant in domeniu. Marius Coltuc considera ca rolul avocatului in relatia angajat-angajator este primordial si ca tot mai multi angajati sunt asistati de avocati la negocierea si semnarea contractelor de angajare.

Andreea Lazarescu afirma ca rolul avocatului in astfel de situatii e foarte important, insa anterior contactarii unui avocat, potentialul angajat ar trebui sa ceara contractul spre citire, sa ceara clarificari, si sa discute cu compania.

Potrivit specialistului de la Beckett Boyle Hron, angajatii apeleaza la un avocat specializat in dreptul muncii cu precadere in caz de demisie.

Pe de alta parte – adauga Lazarescu – sunt putini avocati in dreptul muncii, si sunt si mai putini cei care fac demersul de a-i gasi si a discuta. “Exista inca tendinta de ‘a repara Dacia singur’”, a conchis ea.

Autor: Andra Gheorghe “