Guru sau sarlatan: metode de identificare a unui maestru spiritual

articol publicat in Gardianul, 27.05.2009

” Dara ochiu-nchis afara, înlauntru se desteapta.”
(Mihai Eminescu)

În ultimul timp, am cunoscut multi oameni interesati de ezoterism, care fac parte din diferite grupulete, asa-zis ezoterice. Este adevarat ca la noi pe “piata” au aparut foarte multi maestri, asa-zis spirituali, care predau diferite tehnici, cum ar fi: reiki, radiestezie, tehnici de meditatie, astrologie, numerologie, tarot, chi kung, tehnici de vindecare, lucrul cu cristalele, fel si fel de terapii, ba chiar si cursuri cu diploma într-ale magiei sau vrajitoriei. Problema nu se pune neaparat vizavi de tehnicile si teoriile învatate, ci fata de maestrii care le predau, mai ales. Aici intervine ideea de Maestru Spiritual. De cele mai multe ori, lumea nu se întreaba ce este cu adevarat un maestru spiritual. Ca sa putem întelege acest lucru, trebuie sa facem întâi si întâi apel la bunul-simt spiritual. Daca exista asa ceva. Daca nu exista, avem în noi un alt sprijin, care de altfel este cel mai important, si anume filonul crestin! Daca oamenii ar selecta informatia ezoterica, daca ar filtra-o printr-o sita crestina, lucrurile ar fi cu totul altfel.

Dar ca sa întelegeti despre ce vorbim, haideti sa va dau un exemplu graitor despre un “mare guru” din afara tarii noastre. Acest guru mai este numit si “gurul Cadillacurilor”. Este vorba de Osho. Cu siguranta ati auzit multe despre el. A scris nenumarate carti si a tinut conferinte despre adevarurile lumii, ezoterism, iubire si foarte multe altele. În lume, la acest moment, putem vorbi deja de “curentul Osho”. Sunt meditatii Osho, centre Osho, întâlniri Osho, fan club Osho si multe alte lucruri care se termina cu numele sau. Pe piata noastra, puteti gasi oriunde carti scrise de Osho, ba chiar si un Tarot inventat de el. Este adevarat ca Osho este înzestrat cu o inteligenta si un magnestim aparte, care poate fascina foarte usor. Dar sa nu uitam ca nu tot ceea ce este fascinant este si parte din Lumina. Osho era foarte constient de puterea sa si de ceea ce poate sa faca, dar din pacate a ramas captivul propriei sale minti. Si pentru ca spiritualitatea l-a ridicat atât de sus intru smerenie si patrundere a realitatii de dincolo de porti, si-a cumparat pe parcursul vietii nu mai bine de 75 de Cadillacuri! De curiozitate, am intrat pe youtube, sa vad daca exista ceva cu el. Am dat click pe primul clip, care se numeste “Strange Consequences”. Nu am sa va spun despre ce este vorba, ci am sa va las pe dumneavoastra sa urmariti. Eu l-am numit stand-up ezoteric.

Capcana puterii: «maestri» avizi dupa bani si publicitate

Foarte multi care pornesc catre cunoasterea ezoterica si catre practici din aceeasi sfera pica în “Harry Potterism”, dupa cum îl numesc. Si asta pentru ca au impresia ca dupa câteva initieri si grade în diferite tehnici, dintr-o data au puteri pe care altii nu le au. Deci cineva începe sa zgândare pe dinlauntru. Apare si ideea de evolutie comoda, din scaun, care nu implica nici un fel de efort si sacrificiu. Faptul ca ai acces la informatii cu care mare majoritate a lumii nu e familiarizata, informatii care îti stimuleaza mintea, te poate arunca foarte usor în capcana mândriei si în formele ei cele mai fine cu putinta. Probabil ca este si unul dintre motivele pentru care biserica are o atitudine radicala fata de segmentul ezoterism. Dar daca trecem de aceasta capcana de început, tinând strâns la suflet rugaciunea si radarul împotriva “gargaunilor” din subtil putem începe sa patrundem cu adevarat lucrurile care sunt importante. Multi maestri care predau diferite tehnici ezoterice au picat în aceasta capcana a puterii si mândriei mintii, bineînteles ca vorbim aici de formele subtile de mândrie, vanitate si închipuire, cele mai fine… Câti maestri nu am vazut care sunt avizi dupa bani, pozitii înalte, recunoastere, aparitii TV cât mai multe si altele. Câti nu sunt care vor sa aiba o fascinatie aparte asupra celor care îl asculta si respira. Credeti voi ca un maestru are nevoie de aprecierea cuiva? Credeti voi ca un maestru veritabil sta în lumina reflectoarelor vorbind de pe pozitii înalte sau fals smerite?

Aivanhov: un Maestru nu se grabeste sa fie recunoscut

Minciuna care prinde cel mai bine si oamenii care suscita fascinatii susceptibile angreneaza fel si fel de concepte, în mare parte adevarate, dar trunchiate amestecate cu neadevar. Aceasta este reteta perfecta pentru oricine care vrea sa fie de “efect” în fata celor nestiutori. Daca lumina curge prin tine, nu este nevoie sa faci eforturi. Dar cel mai bine ne explica despre ce înseamna un Maestru Spiritual autentic, Omraam Aivanhov despre care puteti citi mai multe în articolul pe care l-am scris pentru ziarul “Gardianul”. “Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamânt pentru a manifesta în mod particular o calitate: exista, deci, Maestri ai întelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii… Dar toti adevaratii Maestri au în mod obligatoriu aceasta mare calitate în comun: dezinteresul. (…) Exista atâtia impostori si sarlatani pregatiti sa profite de naivitatea oamenilor! Ei au citit doar câteva mici carti de stiinte oculte care, deseori, au fost scrise de niste ignoranti si asta este: se vor prezenta peste tot ca Mari Maestri. Ei nu poarta asupra lor nici un semn dupa care sa arate ca Cerul i-a recunoscut; ei însisi s-au declarat Maestri si cred ca aceasta este suficient. Privitor însa la ceilalti, în loc sa studieze un pic o asemenea fiinta pentru a vedea cum se comporta, ei o urmeaza cu ochii închisi. El îi va însela, îi va stoarce de bani, îi va aservi, dar ei nu-si vor da, totusi, seama. (…)
În realitate, un adevarat Maestru nu va va spune niciodata ca este un Maestru, niciodata; el va va lasa sa o simtiti si sa o întelegeti, el nu se grabeste sa fie recunoscut. Din contra, un fals Maestru, din momentul în care a decretat ca este un Maestru, nu mai are decât o singura idee: sa se impuna celorlalti. (…)
Pentru a-si asuma sarcina de ghid spiritual trebuie sa fi primit o “diploma”, deoarece si în Lumea spirituala se primesc diplome. Diplomele care exista în planul fizic au corespondenta lor în planul spiritual, dupa imaginea caruia a fost creat planul fizic. Spiritele luminoase, care ne-au trimis pe Pamânt, ne observa, ne masoara si daca vad ca am facut eforturi, ca am reusit sa ne stapânim si sa ne corectam câte ceva din defectele noastre, ne dau «diploma». (…)

«Diploma», confirmare a victoriei asupra propriei fiinte

Si unde este aceasta «diploma»? În orice caz, nu este o hârtie care poate sa fie stearsa sau distrusa. Este ca un sigiliu care se imprima pe fata voastra si pe tot corpul vostru, pentru a arata ca ati câstigat victoria asupra propriei fiinte. Oamenii nu o vad, dar toate Spiritele Naturii, toate Spiritele luminoase o vad de departe si atunci ele va asculta, va ajuta. (…) Da, pentru a avea dreptul sa executati anumite sarcini în planul spiritual, trebuie sa obtineti si aprobarea anumitor Fiinte, si sa nu credeti ca este usor. Multi gasesc lungi si dificile studiile care trebuie facute pentru obtinerea titlurilor de institutor sau de profesor. Dar nu este nimic, nimic fata de conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca cel care vrea sa-i învete pe discipoli Adevarurile Stiintei initiatice. Eu sunt întotdeauna mirat sa vad ignoranta si naivitatea oamenilor în fata acestei probleme: oricine se crede destul de pus la punct pentru a purta titlul de Maestru si, când se gaseste în fata unui adevarat Maestru, îsi imagineaza ca a cazut din Cer asa, deja perfect, fara a depune nici cel mai mic efort. (…)

Yoga, exercitiu superficial pentru occidentali

Cum credeti voi ca puteti convinge pe cineva sa se lepede de o slabiciune, daca nu v-ati debarasat voi însiva de ea? Cum un om, caruia îi este teama, poate sa dea curaj celorlalti? Daca striga: «Înainte!» tremurând pe picioarele sale, cum ar putea influenta masele? Sa stiti ca doar victoria asupra slabiciunii voastre da adevarate puteri, si aceste puteri vor iesi mai târziu prin ochii vostri, gesturile voastre, fata voastra, vocea voastra. Da, ele vor iesi chiar daca voi vreti sa le ascundeti. (…)
Din ce în ce mai mult tarile occidentale sunt invadate de Învataminte venite din Orient. Nu sunt eu cel care voi nega valoarea acestor Învataminte si acestor discipline milenare. Toate marile religii si filozofii ale Indiei, Tibetului, Chinei, Japoniei, au fost vârfuri ale gândirii si spiritualitatii. Dar ceea ce pun eu la îndoiala este eficacitatea acestor «yoga» pentru occidentali, dat fiind mai ales modul în care ei îl practica, chiar daca sunt hindusi, tibetani sau japonezi care vin sa-i învete. Eu vad ca, pentru majoritatea dintre ei, aceasta ramâne exterior, superficial. Cum pot ei sa-si imagineze ca practicarea câtorva asane (pozitii), mudre (gesturi) si recitarea a câteva mantre îi vor transforma? Unii vor spune ca erau pozitii ale lui Buddha când el medita sub smochin si ca el a primit iluminarea. Este posibil, dar trebuie luat în considerare ce fiinta era Buddha. Nu pozitiile pe care le-a luat, gesturile pe care le-a facut, l-au facut sa fie Buddha, ci calitatile sale exceptionale, iar acestea, s-ar fi manifestat oricare ar fi fost pozitiile pe care le-ar fi luat. (…)
Dar, pentru a spune Adevarul discipolului, Maestrul nu actioneaza oricum. Discipolul este mai întâi ca un copil care are nevoie de mama sa sa-l hraneasca, sa-l protejeze, sa-l mângâie. Dar, dupa câtva timp, când copilul a crescut, la fel ca mama care trebuie sa întarce bebelusul pe care îl alapteaza, Maestrul, la fel, îl «întarca» pe discipol. Este oare indiferenta, cruzime? Nu, dar a venit momentul în care copilul se poate hrani singur. Priviti si la animale: la început mamele sunt extrem de tandre cu micutii lor, dar dupa un anumit timp ele îi resping, le dau câteva lovituri de copite: «Haide,
du-te, descurca-te, acum nu mai ai nevoie de mine!» (…)

Adevarul, magnific pentru discipolul decis sa evolueze

Un Initiat îi considera întâi de toate pe elevii sai, pe discipolii sai, niste copii care au nevoie de tandrete, de încurajare si, dupa aceea, când ei cresc si sunt deja mai solizi, pe picioarele lor, le da câteva lovituri, le spune Adevarul. Dar el nu îi alunga, nu, el îi pastreaza lânga el si începe sa-i «taie», sa-i «sculpteze», sa-i «modeleze» sau, pentru a avea o alta imagine, le administreaza un tratament cu câteva injectii si câteva operatii. Da, acesta este Adevarul. Pentru unii, el este foarte dificil de auzit si de suportat. Dar pentru discipolul care a decis sa evolueze, sa avanseze, el este magnific; el îl roaga chiar pe Maestrul sau sa i-l spuna, deoarece vede ca anumite lucruri îl împiedica, îl tin prizonier sau îl împing sa faca prostii. (…)
Se arata ieri la televizor ca, din ce în ce mai multi oameni merg la clarvazatori, mediumi, pentru a rezolva problemele lor de bani, de sanatate, de iubire, sau pentru a se face exorcizari asupra lor, descântece. Este extraordinar! Ei însisi nu fac nimic pentru a învinge dificultatile, pentru a vedea mai clar, pentru a se întari; este altcineva care trebuie sa faca aceasta treaba în locul loc. Dar, admitând chiar ca cineva ajunge sa le rupa vraja, ei sunt atât de slabi, ca un altul îi va vraji din nou. Toti nu se gândesc decât sa mearga sa gaseasca pe cineva pentru a-i vindeca, a-i controla, a-i linisti. De aceea ramân ignoranti, slabi, vulnerabili. (…)”

Extrase din cartea “Ce este un maestru spiritual”, dupa conferintele lui Omraam Mikael Aivanhov
Doru Bem

Cum să economisiţi bani şi să vă simplificaţi “viaţa tehnologică”

un articol interesant, citit in Cotidianul, 25.05.2009

“Calculatorul este una dintre principalele surse care “mănâncă” din bugetul lunar al familiei. Fie că este vorba despre un joc nou sau de o reparaţie apărută în urma unui virus, banii alocaţi computerului par din ce în ce mai mulţi.

Majoritatea românilor au cel puţin un calculator acasă, iar o parte dintre aceştia mai au în plus şi un laptop “pentru birou”. Mai multe computere înseamnă şi o cheltuială mai mare, iar atunci când vine vorba de “viaţa tehnologică”, fiecare dintre noi ne dorim din ce în ce mai mult. Fie că este vorba despre jocuri de ultimă generaţie sau de o reparaţie mai veche, o parte din bugetul familiei se duce către computere.

Pentru ca bănuţii destinaţi “tehnologiei” să nu devină o prioritate lunară puteţi urma câteva sfaturi simple care vă vor ajuta să economisiţi sume considerabile şi, în acelaşi timp, să vă simplificaţi viaţa.

1. Securizaţi calculatorul

Aşa cum funcţionează computerul vom “funcţiona” şi noi. Pentru a evita pătrunderea viruşilor în fişierele acestuia este necesar să instalaţi un program antivirus. Pe piaţa locală există o ofertă bogată, însă sfatul nostru este să consultaţi un specialist înainte de a achiziţiona un antivirus.

2. Curăţaţi windows-ul folosind un software de sortare a programelor

Organizarea fişierelor din calculator este unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faceţi. Dacă veţi înlătura aplicaţiile pe care nu le mai utilizaţi şi dacă veţi şterge din documentele vechi de care poate aţi şi uitat, calculatorul va avea o viteză mult mai mare.

3. Protejaţi copiii de “programele” de pe Internet

Pentru ca micuţii să nu aibă acces la “partea urâtă” a Internetului puteţi folosi un browser sigur pentru ei. Două astfel de exemple ar fi KidZui şi KidRex. Ele pot fi descărcate cu uşurinţă şi le vor oferi micuţilor o “căutare curată” deoarece fiecare cuvânt introdus în motorul de căutare este filtrat. Rezultatul furnizat va fi unul sigur.

4. Limitaţi timpul petrecut de micuţi pe calculator

Dacă protecţia în mediul online pare una uşoară, convingerea micuţilor să renunţe pentru câteva ore la jocurile preferate poate fi o luptă grea. Time Machine este un gadget care vă va ajuta să delimitaţi timpul pe care copiii îl petrec în faţa calculatorului.

5. Folosiţi produse de calitate

O parte dintre români sunt tentaţi să apeleze la cele mai ieftine produse atunci când vine vorba de înlocuirea imediată a unei piese sau componente a calculatorului. Ceea ce este important de reţinut este că, atunci când vine vorba despre tehnologie, se aplică regula “cât dai, atât face”.

O placă de bază ieftină sau un sistem de boxe low cost vă vor fi de folos o perioadă scurtă de timp, iar pe termen lung, investiţia va fi una foarte mare. “

Can You Turn My Black Roses Red ?

can you ?!

tu ce vrei sa fii: sirena sau balena ?

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: “În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?”

Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:

“Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: “femeie sau peşte?”.
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.

PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astăzi, când o sa ma uit la fundul meu în oglindă, o sa ma gândesc:”Dumnezeule, ce inteligenta sunt … “

nu mai vreau…

gata, nu mai vreau intelepciune, nu mai vreau cunoastere… vreau sa raman ignoranta… nu vreau sa mai stiu detalii despre niciunul din misterele lumii, nu mai vreau sa aflu noutati stiintifice, nu mai vreau sa fiu la curent cu problemele societatii moderne… nu vreau sa (mai) stiu sau aflu nimic nou, nu vreau sa ma mai gandesc, nu vreau sa mai gandesc …

vreau doar sa-mi traiesc viata marunta si meschina, sa ma intereseze doar ce fac vecinii si sa barfesc …desi,in contextul asta, nu stiu care ar mai fi sensul existentei mele…

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.

Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.

(Creion,Tudor Arghezi)

Trupuri de femei, priviri de barbati. Sociologia sanilor goi

acum 43 de ani, cand a aparut, moda topless-ului a starnit un scandal urias dupa care, cu timpul, s-a transformat intr-un obicei mereu in pas cu moda, prezent pretutindeni, in ciuda tuturor vocilor care il critica. Acest fenomen a fost studiat îndeaproape de sociologul francez Jean-Claude Kaufmann, care a dedicat acestei mode o carte intitulată sugestiv: „Trupuri de femei, priviri de bărbaţi. Sociologia sânului gol“, în care încearcă să răspundă la o serie de întrebări precum: „Ce motive avem să renunţăm la o parte din costum? Ce poziţie este de preferat pentru a face cât mai dezinvolt posibil un gest de libertate?“. Cu ajutorul a numeroase cazuri concrete, adunate pe teren pe diversele plaje din Franţa de o echipă de cinci cercetători, autorul dezvăluie detaliile unui obicei aparent banal, însă fondat pe reguli precise, chiar secrete. Fiecare reprezentantă a sexului frumos trebuie să respecte un set de reguli stabilite de structura coprului său, de vârstă, de cultura sa şi de tipul plajei, trebuie să ştie să descifreze semnalele ce îi sunt transmise prin intermediul privirilor şi să le răspundă cu gesturi adecvate.
Metoda lui Jean-Claude Kaufmann: se ia un element obisnuit, din viata de zi cu zi, se studiaza in profunzime, dupa care sunt extrase aspectele mai putin evidente ale mecanismului social. Tema anchetei o reprezinta, de asta data, sanii dezgoliti pe plaja. Vom descoperi aici amanunte ale unei practici aparent neinsemnate, dar care, in realitate, este reglementata foarte strict, desi oarecum disimulat. Fiecare femeie trebuie sa respecte un anumit cod de comportament, in raport cu infatisarea ei, cu varsta si cu nivelul de educatie, dar si in functie de contextul plajei. Autorul este preocupat, mai intai de toate, sa identifice cu acuratete regulile jocului, incercand sa afle in ce masura isi asuma o persoana rolurile sociale si cum se stabilesc conexiunile dintre femeile de pe plaja si barbatii care le privesc. Miza, in ultima instanta, este de a descoperi si de a recunoaste locul central pe care-l ocupa trupul si privirea in societatea actuala.

cam asa apare prezentata aceasta carte pe siteurile de librarii online. pretul ei ?! 37 ron

daca vreti sa cititi cateva pagini din aceasta carte, click aici

Despre zambete sau cum am inceput sa nu mai uit nimic si sa fiu atenta la detalii …

anul asta am mai invatat ceva…. ceva ce stiam de mult doar ca nu constientizasem… ca aproape toti cei care imi spun ca sunt desteapta, frumoasa sau imi lauda o calitate stiu sa ma faca sa uit asta. Stiu sa ma “iubeasca” o clipa pentru ca in acel moment au nevoie de mine, sa ma faca sa ma simt in rai, pentru ca apoi sa imi dea drumul de acolo de sus si sa ma trimita inapoi pe pamant cu o viteza ametitoare… nu e nevoie sa ii spui unui om ca il apreciezi, e mai mult decat suficient sa il faci sa se simta apreciat…

si stiti ceva ?! zambetele ( primite sau oferite) nu se uita niciodata… sunt in noi si nu ni le ia nimeni… in nici un caz nu le pot lua cei care ne saruta si apoi fug in lume, undeva unde nici ei nu mai stiu de ce se ascund… Zambetul nu moare, chiar daca noi murim in fiecare zi cate putin…

Cum sa comunici eficient prin telefon…

Zambeste in timp ce vorbesti. Zambetul te ajuta sa insufli caldura si energie vocii tale. Foloseste o oglinda cand efectuezi o convorbire telefonica. Aceasta te va ajuta sa iti amintesti sa zambesti si sa iti folosesti muschii fetei pentru a comunica mai bine prin firele telefonice. Daca esti apelantul sau beneficiarul telefonului, concentreaza-te asupra discutiei. Nu naviga pe Internet, nu iti verifica e-mailul sau nu iti face curat pe birou in timp ce vorbesti la telefon.

si astea vi le spun din proprie experienta

my goal in life…

My Goal in life is to be as good as a person as my dog already thinks I am …

la multi ani de ziua mea…

azi implinesc 30 + ” x ” ani… si ma mai cheama si Elena !!! abia astept sa mi se spuna “la multi ani” si sa primesc flori si cadouri… musai trebuie sa primesc multe flori si cadouri azi vreau si voi fi vesela, optimista, debordand de energie… iar cui nu-i convine, ii spun simplu “sic sic sic”

si cum e o zi atat de importanta pentru mine, iar pentru crestin ortodocsi o sarbatoare crestina suficient de mare, va recomand un articol De Sfintii Constantin si Elena, «La multi ani!» celor care poarta acest nume

” Astazi, crestinii ii praznuiesc pe Sfintii Împarati Constantin si mama sa Elena. Dupa cum se stie, crestinarea imparatului Constantin cel Mare este legata de aratarea pe cer a unui semn in forma de cruce, in ajunul bataliei cu Maxentiu, de la Podul Vulturului, numit „Monograma lui Hristos” sau „labarum” in limba latina. Dupa aparitia semnului, la porunca lui Hristos, imparatul îl pune pe scuturi si pe steagurile de lupta si biruie pe Maxentiu, devenind noul cezar al imperiului roman. In legatura cu semnificatia adanca a acestui semn, pr. Necsoiu Cosmin-Eftimie face dezvaluiri spectaculoase pentru „Lacasuri Ortodoxe”. Iata ce spune parintele Necsoiu despre acest semn: „În general, se cunoaste ca monograma este compusa din literele grecesti chi(X) si ro(P), initialele numelui lui Hristos. Exista însa o situatie particulara pe care am întâlnit-o, o singura data, si anume în manualul de studiul Vechiului Testament al profesorului Nicolae Ciudin, unde monograma este circumscrisa stelei lui David… Steaua lui David mai este cunoscuta si sub numele de “cheia lui David”. Sub acest nume o gasim în mistica iudaica si mentionata o singura data în Noul Testament, în cartea Apocalipsei, în scrisoarea adresata bisericii din Filadelfia. Ce deschide ea sau ce încifreaza? Steaua lui David este alcatuita din doua triunghiuri echilaterale care simbolizeaza cerul si pamântul sau lumea spirituala si lumea materiala în armonie, în simetrie. Cunoscând acestea, nu putem sa nu ne gândim la una din cele mai mari taine ale teologiei, si anume întruparea Fiului lui Dumnezeu. Putem afirma în acest context ca simbolul acesta cuprinde încifrarea, pentru ochiul omului vechi testamentar, a acestei taine ascunse din veac, întruparea Fiului lui Dumnezeu. Unirea tainica si lucrarea teandrica a celor doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, în persoana Domnului Iisus Hristos, Cel venit pentru a împaca cerul cu pamântul prin jertfa de pe cruce, adauga dimensiunea verticala istoriei tragice a omului, care pâna la Hristos s-a miscat numai pe orizontala. Prin misterul chenozei, Fiul lui Dumnezeu Se face prototipul omului îndumnezeit, iar în   divino-umanitatea lui Iisus Hristos se realizeaza simetria perfecta, aducatoare de mântuire”. “