conexiuni

Conexiuni – Tu

Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea ta, si-as vrea
Sa inving tristetea grea

Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand

Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta

Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult

Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, estï tu
Nu pleca nu spune nu…

Mai ramai putin

Ai venit.. De ce?
Ai uitat ceva sau poate
Vrei sa-mi spui pentru ce
Ai sa lasi in urma toate
Cate-au fost intre noi
Sa-ncerci sa mai gasesti vreun rost,
Vreun motiv sa amani ce e
De acum definitiv.
Ia un loc, il mai ai
Pan’ la miezul noptii este
Timp destul sa mai stai
Poate vrei sa trecem peste
Inhibari si tristeti cu iz de gari
Sau poate-acum vrei sa uiti
Ce putin mai este pana pleci la drum…

Refren:
Mai ramai putin, te rog
Este cea din urma seara
Efemera ca un nor
Vraja n-o lasa sa piara
Lasa-ti parul sa-l alint
Sa-mi insire-n mana salbe
Zbor de vise ce nu mint
In plutiri de aripi albe.
Mai lasa-mi-te-o zi…

Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi
Si-ntr-o liniste deplina
Sa colind ceru-n ochii tai
Si stropi de stea ce vin
Sa-i prind, cand vei fi departe
Dorul sa-mi alin.
Sa nu spui nimic
Nu-i nevoie de cuvinte.
Mai adormi un pic
Sa-mi ramai asa in minte.
S-a facut prea tarziu ca sa mai pleci
Si trenul tau a trecut
Neimplinit ramana
Astazï rostul sau

Refren x2…

Criza vazuta de la gradinita

Azi, educatoarea nu ne-a pus patrunjel in supa. A zis ca e scump si
ca ne ajunge un morcov la toata grupa. A mai zis ceva de cheltuielile
oamenilor buni, carora li se spune “bugetari” si de un om rau pe care
am inteles ca`l cheama Boc si care nu le da bani sa ne cumpere noua
mancare. Ca sa primim si felul doi, a trebuit sa promitem ca atunci
cand o sa fim mari, n`o sa`l votam niciodata pe Boc ala. Am promis, ca
ne durea burtica de foame.

Azi a fost zi de salariu la Doamna de la grupa noastra, dar nu s`a
dat niciun leu, asa ca nu am avut parte de povesti inainte de somnul
de pranz. Doamna de la grupa mijlocie a plans si a zis ca pleaca sa ii
duca niste foc Guvernului. N`au lasat`o colegele, ca au zis ca nu are
rost sa arda niste prosti.

De maine o sa stam cate doi pe cate un scaun si o sa mancam cuplati cate doi la fiecare farfurie. Educatoarea ne`a spus ca si in Alba ca Zapada, piticii mancau din aceeasi farfurie si beau din pentru ca fusese disponibilizata de la privati, Ionel a inceput sa planga pana cand Doamna i`a spus “Taci dracului, boule!”

Am facut pregatire pentru serbarea de Paste. Eu am avut rol de TVA, dar Mirelutei ii e tare greu, ca ea face pe Acciza si trebuie sa creasca din ora`n ora. Cel mai greu ii e lui Mariusica de la care`l joaca pe nenea domnu Boc si care trebuia sa repete intruna “Programul anticriza planga nepuntincios, de a slabit saracutul 5 kilograme.

Ne`a spus doamna astazi povestea Cenuseresei. Foarte interesanta, pacat ca era o ratata fara personalitate care habar nu avea ce`i aia cariera adevarata, asa ca muncea fara sa respecte normele minime de igiena. Se pare ca era tolerata in UE doar cu dispensa, ca altfel cine stie isi bonusuri de performante mai mari, care le ajutau in cariera. Din cate ne`a spus Doamna, Cenusereasa avea grave tulburari de personalitate si i sa parea ca transforma dovlecii in calesti si ca o cauta antreprenorii bogati la telefon si ca`i trimit sms`uri. “O proasta!”, a zis Doamna educatoare si iar a inceput sa planga.

Diseara trebuie sa le spunem parintilor ca daca mai vor sa ne tina la gradinita, trebuie sa dea cate 10 milioane in plus, ca nu mai sunt bani. A mai zis ca partea cu “Da`i dracului ca au de unde” nu trebuie sa le`o spunem , ca sa nu`i suparam. Mamica a zis foarte bine si ca oricum nu ma mai putea tine la gradinita, ca in realitate numai aia de fitze isi trimit copiii la gradinita si ca adevaratii copii cuminti ies de dimineata in intersectii ca sa isi ajute parintii.

Azi la cina, taticul i`a spus mamicii ca i s`a redus salariul cu 20 la suta dar ca o sa reziste el cumva. Mama i`a pus din greseala omleta pe fatza, in loc sa i`o aseze in farfurie si i`a spus ca s`a saturat desi nu mancase nimic. Pe urma, nu stiu de unde i`a venit ideea de l`a trimis pe tata la niste caluti mari, carora le`a urat sa faca prostioare cu el.
Taticu s`a enervat ca de ce il trimite la caluti si i`a tras o palma.
Mamica a tacut si pe urma amandoi a zis ca s`ar angaja bucatari la Guvern ca sa le pune soricioaica`n mancare.

gasit pe net

aparare intelectuala

Un barbat e adus in fața judecatorului pentru ca a omorat-o pe soția lui.  Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveți intenția ca tribunalul sa nu va condamne la inchisoare pe viața, trebuie sa ne expuneți motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

- Domnule judecator, soția mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez și a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declarația dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita și daca nu doriți ca jurații sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveți argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Parinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .

- In ziua respectiva i-am spus soției:
- E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, raspunde soția sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele și de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numește pigment.
- Ma lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numește pergament.
- Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.

- Domnule judecator, va inchipuiți ca mi-am inghițit cuvantul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea langa mine cu o carte in mana și imi spune:

- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.

Iau carte in mana și ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
- Asta e buna draga, imi dai tu lecții de franceza, mie care am facut meditații cu un vector de la facultate !!
- Ala nu se numește vector, se numește lector.
- Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector și era troian.
- Hector e unitate de masura a suprafaței blegule.
- Ala e hectar draga mea.

- Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numește nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
- Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
- Nu se spune duo se spune duet.

- Ma scoți din sarite, cum dracu de ești asa de incuiat? Duet e cand doi barbați se bat cu sabiile
- Ala se numește duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face negru in fata ochilor și nu m-am mai putut stapani și am aruncat-o pe geam.

Liniște in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
- Ești liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.

stiti ce s-a mai lansat ?!

sa va spun eu ce am aflat ca a mai fost lansat, citind editia electronica a  ” The Sun “

a fost lansata papusa gonflabila pentru catei ! Jucaria din cauciuc, numita “DoggieLoveDoll” este ultimul produs pentru patrupede prezentat la un show de specialitate din Sao Paolo, Brazilia. Inventata de o companie numita PetSmiling, papusa a fost creata in asa fel incat sa-l faca fericit pe cel mai bun prieten al omului atunci cand se simte singur. Producatorii jucariei sexuale destinata cateilor sustin ca au primit mai multe comenzi, din tari precum Statele Unite, Germania si Japonia.

pentru imaginile publicate de cotidianul “The Sun”, click aici

totusi, suntem in plina criza economica, incat, pana si patrupedele au nevoie de ceva mai multa relaxare 

traim in Romania ! si asta ne ocupa tot timpul…

daca zilele trecute aveam un alt subiect de bombaneala, azi mi-am permis sa ma relaxez trecand in revista presa electronica din ultimele 3 zile.  si am citit diverse articole, mai mult sau mai putin interesante. in Cotidianul, editia electronica am gasit insa un articol pe care simt nevoia sa il redau

sursa: Cotidianul, 25.07.2009

Răspuns oficial scris de primarul unui oraş din România: dacă nu îţi convin drumurile, mută-te pe Riviera Franceză”

” Primarul din Breaza îl ironizează într-un document oficial pe un cetăţean care a formulat o plângere privind starea deplorabilă a unui drum din oraş.

24 Iul 2009 E-mailul domnului Robert Calcan

Că drumurile din România sunt proaste nu e o noutate. Surprinzător este modul în care primarii unor localităţi importante, cu veleităţi turistice, tratează cetăţenii care i-au votat, atunci când aceştia îşi reclamă nemulţumirile.

Pe 7 iulie, Robert Calcan, locuitor al oraşului Breaza, trimite primarului PDL Nicolae Ferăstrăeru un e-mail în care se plânge de starea proastă a singurului drum de legătura dintre oraş şi gară. Pentru Robert Calcan drumul era unul important, căci îl parcurgea zilnic către gară, de unde lua trenul spre Bucureşti, unde lucrează. Spre dovadă Robert Calcan a şi ataşat mesajului său câteva poze sugestive ale acestui drum.

Tonul adoptat de Calcan în mesajul său adresat primăriei unui oraş, de altfel plin de vile, nu a fost unul blajin. În deschiderea mesajului primarul a fost atenţionat că suntem în secolul XXI şi că ultimele plombe pe şosea au fost puse în urmă cu un an. Actualul primar nu îi mai dă lui Robert Calcan nici o speranţă, ceea ce acesta a şi scris în mesajul său. “Nu mai am speranţe că veţi face ceva pentru a îndrepta lucrurile, de aceea voi trimite pozele cu explicaţii complete pe toate site-urile canalelor de ştiri. Poate, într-o zi, vreo televiziune va intră în «oraş» (la cum arată Breaza, trebuie să pun ghilimele) şi va face publice problemele acestei aşezări. Cred că numai aşa există şanse de rezolvare. Când vă veţi face de ruşine în faţa camerelor de luat vederi, atunci s-ar putea să vă pese de localitatea asta!”, îi scrie Calcan primarului său.

Răspunsul venit de la primărie a fost stupefiant. “Am citit e-mailul dvs. (…) observ că intervenţia a fost foarte promptă, dar observ totuşi că aţi început să folosiţi formulele deja devenite clasice: «mă duc mai departe sau, mai nou, chem televiziunea»“, îi răspunde primarul lui Robert Calcan. După urecheala administrată lui Calcan urmează miştourile ieftine ale primarului Ferăstrăeru. “Am senzaţia că noi funcţionarii primăriei, şi mai ales eu, nu facem nimic pentru oraş, ci aşteptăm reacţia unui binevoitor ca dvs. care le cam ştie pe toate”, îl admonestează primarul. După ce s-a răcorit în primul paragraf al răspunsului său adresat lui Robert Calcan, primarul revine la gânduri mai bune. Cetăţeanul este informat că drumul în cauză ar fi propus pentru asfaltare în cadrul unui proiect finanţat dintr-un program european care se derulează între 2007 şi 2013. La doi ani de la demararea acestui program, primarul nu prea îi ştie numele. Programul este botezat de Ferăstraeru PORR, probabil în ton cu o firmă de construcţii importantă din Germania care are acest nume, în loc de POR (Program Operaţional Regional). Ca să termine în ton, primarul îi face şi o recomandare cetăţeanului nemulţumit. “Şi dacă nu vă mai plac drumurile din Breaza, vă recomand o staţiune de pe Riviera Franceză”, spune Ferăstrăeru.

Specialiştii în relaţii publice sunt stupefiaţi de reacţia primarului. “Primim tot felul de solicitări, unele imposibile. Un cetăţean ne-a trimis chiar un proiect de lege privitor la înfiinţarea unei colonii spaţiale. A trebuit să îi răspundem căci aşa ne obligă legea. În astfel de situaţii poţi folosi formule standard, îi poţi spune că analizezi propunerea sa, îi mulţumeşti pentru sesizare, dar în nici un caz nu dai astfel de răspunsuri”, spune şeful biroului de relaţii publice al unui important minister din România. “