nedumerire

mi-a spus, tinandu-mi teorie privind modul meu de a gandi si a percepe realitatea: “cine traieste prezentul nu mai are nevoie de trecut si viitor”… si totusi, cum sa traiesti fara a lasa semne si fara a planui altele ? daca prezentul ar fi doar un pod peste o apa, capetele podului nu se sprijina pe maluri ?!

xxx

gandul zilei: un sot e ca un bancomat: daca nu are bani, nu e bun de nimic )

“eu nu te-as angaja”, (imi) spuse simplu…

cateva cuvinte rostite saptamana trecuta mi-au ramas in minte… m-au ros, ma rod si, cu siguranta imi vor consuma in continuare minute din timpul in care seara stau in pat si incerc sa adorm… nu au fost ca un repros sau o observatie asupra capacitatii mele de a gandi, lucra sau adapta cerintelor impuse de un post anume… nu, nici pe departe asa ceva, nu au fost “personale”, legate de mine… nici macar nu au fost spuse intr-un context sau discutie ce presupunea ca EU sunt interesata de a-mi gasi un nou job si erau un mod de a-mi tempera avantul… cuvinte pur si simplu spuse la un pahar de vorba,  urmate imediat de  “mai intai i-as angaja pe-ai nostri”, adica pe copilul lui cutarica sau al altui “cutarica”…. iar la cum a sunat afirmatia, nici pe un post de ingrijitor daca as fi concurat nu as fi obtinut jobul… si acel post ar fi fost acupat de ruda lui “cutarescu” probabil

nonsalanta sau pur si simplu modul direct in care au fost spuse m-a cam bulversat insa… da, stiu, e uzitata si in afara, la multinationale, e ceva firesc si normal, e o garantie tacita asupra calitatii viitorului angajat… doar ca, acolo, afara, e de baza angajarea pe baza de recomandari ! recomandari sau pile, tot aia e ?! pai nu, zic eu ! diferenta dintre cele doua concepte este destul de mare… Sistemul de relatii prin pile promoveaza persoane lipsite de profesionalism, ajunse intr-o pozitie in care pot rezista atat cat rezista sau isi doreste protectorul lor, in timp ce angajarea pe baza de recomandari presupune gasirea candidatilor potriviti solicitand ajutorul cunoscutilor…. MA RODEA INSA AFIRMATIA… si ma gandeam… pot oare sa o contrabalansez ?!

si mi-am imaginat un culoar ticsit de tineri si o usa ce se deschide la un anumit interval de timp: intra recomandarile, intra geniile ( adica persoanele extrem de bine pregatite, ce exceleaza in domeniul respectiv), apoi pilele si s-au ocupat locurile cele mai bune. mai intra apoi norocosii, precum si cei care au deja o anumita vechime in profesia respectiva. au mai ramas locuri libere ?! parca da, mai sunt cateva, intr-un coltisor, asa incat usa se deschide si marea masa ramasa pe culoar incearca sa intre in incaperea pe care o considera un target de atins.  se imping, se calca in picioare, isi pun piedici reciproc, sabotandu-si accesul in incapere, incat, in final, pe usa mai intra persoane ce poate nu si-ar fi dorit sa ajunga acolo, dar au fost prinse de conjunctura si promovate…

da, sunt de acord cu recomandarile, mi se par extrem de necesare! in fond, fiintam intr-un mediu economic  in care nimeni nu isi mai ia responsabilitatea de a recomanda pe cineva daca nu este convins de profesionalismul si eficienta persoanei respective. Cand recomanzi pe cineva, te gandesti daca este un lucru bun nu numai pentru ambele parti ( si pentru cel recomandat, dar si (sau mai ales) pentru firma care cauta), DAR, MAI ALES, te iei in calcul si pe tine ! in fond, iti pui obrazul, cinstea si onoarea in joc atunci cand garantezi pentru profesionalismul unei persoane ! si orice firma, orice patron sau director este interesat sa -i fie recomandati profesionisti de catre persoane in care are incredere.  O recomandare pentru cineva bun, care vine fara nici un efort, e aur curat pentru un angajator.

si, la un moment dat in existenta mea, si eu am gandit ca traiesc intr-o lume in care nu sunt sanse egale, ca sunt altii mai buni decat mine, dar, din pacate si prea multi care au “pile” si de-aia nu razbesc eu… apoi am avut ocazia unei discutii extraordinare, cu o persoana ce mi s-a lipit de suflet ca timbrul pe plic… blamam pilele, dar abia atunci mi-au fost deschisi ochii si am reusit sa vad,  sa realizez cata munca si experienta iti trebuie ca sa reusesti sa lasi o impresie buna cuiva, incat respectiva persoana sa-si puna obrazul si sa te recomande, din proprie initiativa sau la solicitarea ta

oare daca te angajezi pe baza de recomandari inseamna ca nu esti un profesionist, ca esti un om ce obtine foloase, parvenind, prin cine stie ce metode neortodoxe ?! AIUREA !!! DACA TE ANGAJEZI PE BAZA UNEI RECOMANDARI INSEAMNA CA ESTI BUN ! RAU DE BUN !!!

si ma intreb : VOI AVEA DE LA CINE SA IAU O RECOMANDARE ATUNCI CAND VOI AVEA NEVOIE ?  oare se va oferi cineva, din proprie initiativa, sa ma recomande, daca va avea ocazia sau oportunitatea de a ma ajuta ?! sunt intrebari la care voi afla in timp raspunsul…

ps: STIU ca vei citi aceste randuri TU, care mi-ai spus ca nu m-ai angaja si ai angaja rudele proprii sau ale cunoscutilor ! si daca aplici asemenea politica, de ce vrei sa te inteleg/compatimesc atunci cand spui ca nu ai cu cine lucra in echipa  si stai pana seara tarziu la serviciu sa rezolvi situatiile ?! nu pot sa nu te taxez macar putin pentru afirmatie

magnifique…

In China exista un dans extraordinar care se numeste ” Guan Yin cu o mie de miini “

Datorita gradului de coordonare cerut, executia perfecta ar fi fost extraordinara, chiar daca aceste dansatoare nu ar fi fost surde. Da, este adevarat, cele 21 de dansatoare sunt complet surde si mute. Ele urmaresc semnele antrenorilor situati in cele patru colturi ale scenei, realizand un spectacol remarcabil.  Debutul international a avut loc la Atena cu ocazia spectacolului de inchidere a Jocurilor Olimpice din 2004. Dar acest dans face parte din repertoriul trupei de artisti chinezi cu handicap  de mult timp.  Prima dansatoare are 29 de ani si este absolventa a Institutului de arta din Hubei. Video-ul a fost inregistrat la Beijing (Pékin) Acum priviti…

Sun Tzu era un biet mototol

ei bine, dragi cititori si cititoare ai/ale blogului meu,, trebuie sa stiti ca, daca e luni, atunci e tema de studiu “a cumpara sau a nu cumpara” saptamana financiara si cartea pe care o ofera odata cu ziarul. si azi, luni, 20 iulie, titlul cartii a fost mai mult decat incitant incat… am adaugat o noua carte in biblioteca personala. o carte insa pe care deja am citit-o din scoarta in scoarta, pe nerasuflate,  asa cum nu am mai citit din timpul facultatii. de ce ?

mai bine citez prezentarea cartii, asa cum apare pe pagina web de la Saptamana Financiara si promovez gratuit achizitia ei. merita banii ! parerea mea

by the way: astept comentarii si/sau pareri despre carte

sursa: Saptamana Financiara

Foto

” Săptămâna Financiară de luni, 20 iulie, este însoţită de o carte de excepţie, la preţul de 12 lei.

“Subjuga-ti adversarii, tine-ţi aproape prietenii şi stăpâneşte adevarată artă a războiului.”

Pe câmpul de luptă al locului de muncă modern se poartă în surdină un nemilos război corporatist. În lumea afacerilor scrupulele sunt o piedică, iar cinismul este calitatea supremă a oricărui manager de succes. Stanley Bing vă învaţă care este calea către victorie, prezentându-vă o serie de strategii de supravieţuire şi de luptă up-to-date pentru o lume a secolului XXI în care duşmanii sunt mai numeroşi ca niciodată.

Aflaţi cum să vă subjugaţi adversarii, să vă ţineţi aproape prietenii şi să stăpâniţi adevărata Artă a Războiului dintr-o carte care reuşeşte peformanţa de a destinde şi de a pune în gardă în acelaşi timp.

Pornind de la celebra Artă a războiului a lui Sun Tzu, Stanley Bing construieşte un set de strategii up-to-date de supravieţuire într-o lume a secolului XXI în care duşmanii sunt mai numeroşi ca niciodată deşi poate că, de cele mai multe ori, nici măcar nu suntem conştienţi de existenţa lor.

O planificare minuţioasă a acţiunilor, o permanentă grijă pentru anticiparea reacţiilor tuturor celor implicaţi în scenariile astfel construite, un spirit de observaţie bine dezvoltat şi o minte care funcţionează proactiv sunt lucrurile de care orice contemporan are nevoie pentru a câştiga bătăliile nesângeroase dar foarte dure ale lumii în care trăim.

Scrisă într-un stil deschis şi plăcut, cu numeroase ironii şi giumbuşlucuri de limbaj, Sun Tzu era un biet mototol este o lectură în egală măsură utilă şi plăcută, care reuşeşte performanţa de a destinde şi de a pune în gardă în acelaşi timp. “

un nou tip de publicitate: Publicitatea pe Luna

// <![CDATA[// // <![CDATA[//

Proiectia umbrelor in spatiu, o noua tehnologie lan­sata in Statele Unite ale Americii, permite afisarea de reclame in afara spatiului terestru, prin crearea de logouri sau simboluri comer­ciale pe suprafata Lunii, care sa fie vizibile de pe Pamant.

Drepturile de proprietate asupra noii tehnologii nu­mite Shadow Shaping sunt scoase la licitatie pe site-ul www.moonpublicity.com, care prezinta si oferta de “spatiu media” extraterestru

am devenit ?? sau este evolutia catre “next level” ?!

o escapada la Cluj zilele trecute a fost o evadare binevenita din programul zilnic… un scurt istoric al locurilor, o vizualizare de sus, de pe Cetatuia, a orasului, un cordon belu delicios si o inghetata la care mi-a ramas gandul ( racita fiind, am preferat sa beau o bere in loc de inghetata ), o tura rapida de shopinguiala plina de rezultate pozitive prin magazine si… a trecut timpul…

a ramas o amintire placuta si, din pacate o tema personala de meditatie. la Polus Mall ( parca asa se cheama acolo mall-ul), am vazut aceste imagini intr-o expozitie… oare asa va ajunge urmatoarea generatie ?! daca voi avea copii, voi putea sa ii impiedic in a se transforma in sclavi ai tehnologiei si computerelor, cum e acum trendul ?!

trendul si era tehnologiei

versus

frumusetea copilariei

un link ce nu ar trebui sa lipseasca de la favorite

AM GASIT PE INTERNET UN LINK CARE POATE NU AR TREBUI SA LIPSEASCA DIN FAVORITE-UL FIECARUIA DINTRE NOI:

http://symptoms.webmd.com/

aici alegi simptomele si ti se spune ce poti sa ai. Le iei prin eliminare… cam ce ar trebui sa faca si un doctor, in cazul in care nu esti sigur de diagnosticul medicului si vezi daca e cazul sa aprofundezi investigatiile

Declan Galbraith – An angel

oare trebuie sa pierzi ?!

” Oare trebuie sa pierzi
Pentru a sti ce vrei
Oare trebuie sa plangi
Sa nu crezi in ei
Uneori simti ca n-ai vrea
Sa te mai ridici …