Posts filed under 'Carti'
carti de citit: Guvernarea din umbra
ei bine, e duminica… si maine e luni… iar daca e luni, trebuie sa stiti ca tema de studiu “a cumpara sau a nu cumpara” saptamana financiara si cartea pe care o ofera odata cu ziarul. si maine, luni, 16 noiembrie 2009, titlul cartii a fost destul de incitant ”Guvernarea din umbra”
mai bine citez prezentarea cartii, asa cum apare pe pagina web de la Saptamana Financiara si va spun cum mi s-a parut dupa ce o citesc
“
2 comments noiembrie 15, 2009
Locul cărţilor într-o lume nomadă
va invit sa cititi aceste randuri scrise de Iulia Nălăţan si preluate de pe bookblog.ro
” Când omul se mişcă mai repede şi mai mult decât oricând, cartea pare să îşi aibă locul tot mai mult în geantă, nu pe noptieră, ca şi cum ar încerca să se adapteze şi ea, să ţină pasul cu mobilitatea.
Ce înţeleg prin mobilitate? Programe de studiu într-un alt oraş. Schimburi de experienţă într-o altă ţara. Relocalizare profesională. Imigranţi. Zboruri low cost. Să petreci mai mult timp în mijloacele de transport decât acasă. Locuinţe provizorii, închiriate.
Nu pot să afirm că sunt o persoană super mobilă însă sigur fac parte din rasa celor care “încă nu s-au aşezat la casa lor”. În România am stat în 3 locuri diferite, în funcţie de perioada în care am făcut studiile. Acum, după aproape un an în Franţa, am strâns suficient de multe cărţi încât să le socotesc în kilograme şi să mă gândesc serios că ar trebui să plătesc bagaj suplimentar pentru a le lua în avion, la întoarcerea în ţara.
Cărţile nu sunt adaptate la un astfel de mod de viaţă. Sedentare, greu de transportat şi fragile, nu sunt făcute pentru a fi înghesuite în bagaje.
Cred că orice om care citeşte şi s-a mutat măcar o data în alt oraş înţelege ce vreau să spun. În momentul în care te regăseşti pe punctul de a pleca (din nou) îţi pui întrebări despre utilitatea cărţilor pe care le-ai luat, despre câte ai cumpărat şi câte ai citit, ce ţi-a plăcut cel mai mult, la care ai renunţa dacă ar fi nevoie, etc
Ne-am obişnuit să le posedăm. Într-o foarte mare măsură, avem aceeaşi atitudine faţă de cărţi ca faţă de orice alt obiect. Cărţile sunt o emblemă a identităţii noastre, poate chiar mai mult decât alte lucruri pe care le deţinem: bijuterii, haine, gadgeturi, etc. Avem, aşadar, nevoie de ele pentru a ne defini în faţa noastră şi a celorlalţi. Intrăm într-o librărie şi nu putem să plecăm cu mâna goală din simplul fapt că funcţionam pe bază de dorinţe pe care le confundăm de cele mai multe ori cu nevoi. Nu în ultimul rând, ne ataşăm de cărţi şi ne e greu să le părăsim că şi cum ar fi prieteni buni.
Ca sa evite acumularea excesivă de cărţi, oamenii mobili au câteva soluţii la îndemână: să le împrumute, să le cumpere şi apoi să le vândă când pleacă în alt oraş sau să treacă încet spre o variantă mai scalabilă: cărţi electronice sau audio. O altă soluţie, cu impact pe termen lung, e adoptarea unui mod de viaţă simplificat, care te leagă de cât mai puţine obiecte şi lucruri materiale oferindu-ţi o mai mare libertate şi flexibilitate. Ar însemna să cumperi o carte doar atunci când ai nevoie de ea, să dai/vinzi toate cărţile pe care nu le-ai citit până acum, să păstrezi doar ce e esenţial. Dacă ar fi aşa de uşor….
în acelasi timp, sunt tot mai convinsă că o adaptare a mentalităţii e necesară: dinspre posesiv spre funcţional, dinspre cartea mea, spre cartea pe care am citit-o. Să ne gândim la schimburile de cărţi şi la book crossing, acţiuni care pun în mişcare cărţile şi le fac să ajungă la oameni care au nevoie de ele. Până la urmă e mai important să citeşti o carte decât să fie a ta.
Pentru viitor îmi imaginez un fel de “book commonwealth”, o bibliotecă uriaşă din care fiecare ia când vrea cărţi. Astfel, nu trebuie să deţii nimic, te bucuri de cărţi fără să fii constrâns de nevoia de a le depozita, şterge de praf şi îngriji. Cărţile ar putea fi accesibile oricui pentru a fi citite. Desigur, această viziune nu e încă posibilă în primul rând pentru că editurile şi scriitorii nu au găsit un alt mijloc de remunerare mai bun decât taxarea cărţilor. Dacă orice formă de cultură stocată (cărţi, muzică, filme) ar fi gratuită oamenii ar scoate bani din buzunar strict pentru experienţele live (conferinţe cu scriitori, concerte, teatru şi tot ce înseamnă spectacole în direct)? Ar putea fi o formă de monetizare alternativă…
Internetul este unul din factorii care contribuie deja la accentuarea acestei tendinţe spre gratuitate.Tot el ne duce încet spre o realitate în care biblioteca din sufragerie se transformă în colecţia de rafturi de pe shelfari. Ceea ce ai citit nu mai e legat neapărat de o locaţie fizică ci de un profil virtual, de o referinţă care îţi permite să ţii evidenţa lecturilor, să îţi notezi pasaje şi citate, să împărtăşeşti şi să socializezi cu alţi oameni. Dacă o reţea socială te ajută să îţi organizezi cărţile, de ce să ai nevoie de o bibliotecă reală?
Nu ştiu dacă un astfel de viitor va deveni cândva realitate. Eu, oricum, nu sunt foarte pregătită pentru el, dovadă fiind faptul că încă mă lupt cu transportatul cărţilor cu avionul.”
Add comment noiembrie 4, 2009
carti de citit: Teoria clasei de lux
Ati putea crede ca Teoria clasei de lux, o carte scrisa in 1899 in America, este foarte actuala pentru Romania anului 2009? Asa cum ne explica economistul Liviu Voinea, la acel nivel de capitalism primitiv ne gasim astazi in economiile emergente.
“Smecherii cu masini sport rosii si pitipoancele cu aspiratii, capitalistii imbogatiti de stat, cafenelele din Dorobanti, vilele din Pipera si tricourile cu un crocodil pe piept – iata tot atatea simboluri ale capitalismului romanesc si ale elitei economice de la noi, pe care le veti vizualiza cu ochii mintii citind cartea lui Veblen” (Liviu Voinea).
Thorstein Veblen, unul dintre cei mai cunoscuti sociologi si economisti americani, este creatorul conceptului de consum ostentativ. Hainele, hrana, arta, chiar si partenerul de viata sunt semne ale bunastarii si ele trebuie sa fie cat mai batatoare la ochi, iar cei care isi aroga dreptul de proprietate, ne spune Veblen, sunt mult mai adaptati pentru supravietuire.
Teoria clasei de lux de Thorstein Veblen este a patra carte din Co-lecţia de economie, un proiect realizat în parteneriat cu Business Magazin şi susţinut de OTP Bank – o selecţie de cărţi “clasice” despre principiile de funcţionare a economiei.
Munca este brăţară de aur, se spune. Dar nu e greu să vezi că unii muncesc, iar alţii doar poartă brăţara. Despre cei din urmă Veblen vorbeşte în Teoria clasei de lux: despre cei care îşi fac o slujbă din a nu munci.
O viaţă fără griji, în care principalul scop este acela de a pierde vremea. Dar nu oricum, ci cât mai spectaculos. De aici şi consumerismul, căruia Veblen i-a dat potrivitul nume de „consum ostentativ”.
Hainele, hrana, arta, chiar şi partenerul de viaţă sunt semne ale bunăstării şi ele trebuie să fie cât mai bătătoare la ochi. Se dă o luptă între clasa industrială, al cărei motor este instinctul artizan, şi clasa de lux, dominată de instinctul de pradă – altfel spus, între cei care fac şi cei care îşi arogă dreptul de proprietate. Iar cei din urmă, ne spune Veblen, sunt mult mai adaptaţi pentru supravieţuire.
Depăşind cu mult economia politică, Teoria clasei de lux, publicată în 1899, şi-a depăşit cu mult şi propriul timp, fiind azi o lectură absolut obligatorie.
“Veblen ignoră convingerea curentă că, în principiu, o carte de teorie economică şi una de teorie a culturii nu pot avea prea multe lucruri în comun. Sau că, dacă au, atunci ar trebui probabil ca întâlnirea lor să producă o abordare militantă – în cazul de faţă, o lungă demascare a viciilor burgheziei şi a exceselor societăţii de consum. Veblen nu propune însă revoluţii anticonsumiste; tot ce face e să descopere şi să eticheteze realitatea, cu stilul lui ne-american de a scrie.” Crenguţa Nicolae, Redactor şef adjunct, Business Magazin
“Veblen satirizează consumul de dragul consumului, în care nu se aplică legea utilităţii marginale şi unde singurul scop al consumului este acela de a epata, de a parveni sau de a confirma un anume statut social. O carte scrisă în 1899 în America este foarte actuală pentru România anului 2009, pentru că la acel nivel de capitalism primitiv ne găsim astăzi în economiile emergente. Şmecherii cu maşini sport roşii şi piţipoancele cu aspiraţii, capitaliştii îmbogăţiţi de stat, cafenelele din Dorobanţi, vilele din Pipera şi tricourile cu un crocodil pe piept – iată tot atâtea simboluri ale capitalismului românesc şi ale elitei economice de la noi, pe care le veţi vizualiza cu ochii minţii citind cartea lui Veblen, deşi scrisă într-un alt timp şi spaţiu. Peste tot însă clasa de lux, oriunde şi oricând, a dat societăţii mai puţin decât a luat de la ea.” Liviu Voinea, Director Executiv, Grupul de Economie Aplicată
Despre autor
Thorstein Veblen (1857 – 1929) este unul dintre cei mai cunoscuţi sociologi şi economişti americani, numărându-se printre întemeietorii curentului instituţionalist în ştiinţele sociale. În cultura americană contribuţia lui este şi una filologică: născut într-o familie de norvegieni stabiliţi în SUA, cititor împătimit, a tradus câteva saga în engleză. A studiat filozofie la University of John Hopkins, unde l-a avut ca profesor pe cunoscutul semiolog şi filozof american Charles S. Peirce. În 1884 şi-a susţinut doctoratul la Yale.
Îşi începe târziu cariera academică, după şapte ani petrecuţi la ferma părinţilor,
în Minnesota. În 1892 predă la University of Chicago, apoi la Stanford şi la University of Missouri.
Convins că economia face parte din cadrul mai larg al disciplinelor ce au
în centru studiul omului, Veblen introduce în ştiinţele sociale contribuţia darwinismului, dar şi a pragmatismului, aducând astfel la zi analiza economică, pe care o vede în strânsă legătură cu antropologia, sociologia, filozofia
şi istoria. Teoretician neortodox, protestatar, a devenit cunoscut şi apreciat mult mai târziu. Ideile lui sunt expuse încă din prima sa carte, care e şi cea mai cunoscută, Teoria clasei de lux (1899).
A mai scris The Theory of Business Enterprise, The Instinct of Workmanship and the State of the Industrial Arts, The Higher Learning in America.
Cuprins
Prefaţă
Prefaţa autorului
1. Introducere
2. Rivalitatea pecuniară
3. Luxul ostentativ
4. Consumul ostentativ
5. Etalonul pecuniar al modului de viaţă
6. Canoanele pecuniare ale bunului-gust
7. Îmbrăcămintea ca expresie a culturii pecuniare
8. Scutirea de productivitate şi conservatorismul
9. Conservarea trăsăturilor arhaice
10. Supravieţuiri moderne ale bravurii
11. Credinţa în noroc
12. Practicile religioase
13. Supravieţuiri ale interesului fără invidie
14. Studiile superioare ca expresie a culturii pecuniare

Add comment octombrie 24, 2009
Femeia singura si Fat-Frumos
despre Jean-Claude Kaufmann am mai pomenit, atunci cand am comentat putin despre “sociologia sanilor goi”. Astazi insa, recomand o alta cartece se constituie intr-o fina analiza a vietii fara partener, indispensabila pentru intelegerea femeii de azi.
” O femeie din trei traieste astazi fara partener. Intreaga planeta e cuprinsa de acest fenomen, care are o igrijoratoare tendinta de extindere. La inceput e nevoia de libertate: lungi dimineti de duminica petrecute in pat cu o carte, intalniri cu prietenele, iesiri in cluburi, aventuri de o noapte. “Sa pregatesc cina in fiecare seara? Sa ajung sa dorm cu el in acelasi pat din simpla obisnuinta? Sa spun mereu unde plec si cu cine ma intalnesc?” “Multumesc, nu!” spun tinerele iubitoare de autonomie, femeile dornice de cariera sau care pur si simplu vor sa-si descopere identitatea. Rezistand mai usor sau mai greu “degetului acuzator” al societatii care le considera “ciudate”, tradarii prietenelor care se casatoresc, ele isi continua viata visand la marea poveste de dragoste pentru care uneori nu au timp, alteori nu au curaj. Unde au disparut acei barbati alaturi de care se visau? Unde e Fat-Frumosul care intr-o vreme parea atat de aproape? Tic-tacul ceasului biologic devine tot mai amenintator…
Dar, iata, internetul e aici. Un singur click, si ai milioane de barbati. Poti sa-i vezi, sa le vorbesti, sa primesti sarutari virtuale. Un alt click, si virtualul devine real…
Insa ce-i de facut? Atatea posibilitati, atatea oferte si totusi relatiile dintre oameni se stabilesc tot mai greu. “
va invit sa cititi cateva pagini oferite online de catre editura Humanitas, printr-un click aici
Add comment septembrie 6, 2009
Sun Tzu era un biet mototol
ei bine, dragi cititori si cititoare ai/ale blogului meu,, trebuie sa stiti ca, daca e luni, atunci e tema de studiu “a cumpara sau a nu cumpara” saptamana financiara si cartea pe care o ofera odata cu ziarul. si azi, luni, 20 iulie, titlul cartii a fost mai mult decat incitant incat… am adaugat o noua carte in biblioteca personala. o carte insa pe care deja am citit-o din scoarta in scoarta, pe nerasuflate, asa cum nu am mai citit din timpul facultatii. de ce ?
mai bine citez prezentarea cartii, asa cum apare pe pagina web de la Saptamana Financiara si promovez gratuit achizitia ei. merita banii ! parerea mea
by the way: astept comentarii si/sau pareri despre carte
sursa: Saptamana Financiara
Add comment iulie 20, 2009







