totul e desertaciune…

gandul ca totul e in van ma strabate uneori… ca un pop-up sacaitor pe care il blochezi din meniul “tools”  si totusi, pe cai nestiute, la o anumita resetare a sistemului sau accesare a unei optiuni reuseste sa isi gaseasca drum si sa-ti apara in fata ochilor… orice zbatere, orice bucurie, orice sentiment, orice speranta…. in van… pentru ce ?!  nu reusesc sa gasesc nici macar cel mai elementar sens, nu aflu adevaruri care sa ma sprijine, sa ma sustina si sa imi dea forta de a continua… si in asemenea momente ingenunchez, predand armele, intr-o cadere suficient de usoara, de care am nevoie pentru a ma ridica, vorba lui Blaga (” Trebuie sa cazi, pentru a te putea ridica – L. Blaga).

si iert, si uit si las apoi totul sa fie invaluit de promiscuitatea sau gandul unor zile mai bune… exista un sfarsit, exista o finalitate a existentei noastre, de noi insa depinde sa ne facem cat mai frumos parcusul catre  sfarsit… pentru ca, pana la urma, totul este doar o iluzie sub care se deschide haul…asa incat ma tin  de marginile iluziei atat cat pot, ma ancorez si ma cramponez de ceea ce imi face bine sau cel putin asa consider eu, sa nu cad nici azi prea tare… sa pot sa ma ridic… desi fiecare zi care trece ma face sa cred ca totul e desertaciune…

I don’t know where I’m goin
but I sure know where I’ve been
hanging on the promises in songs of yesterday.
An’ I’ve made up my mind, I ain’t wasting no more time
but here I go again…

I don’t mind…

destul… m-am saturat de promisiuni neonorate, de vorbe spuse doar pentru ca suna frumos cand sunt rostite…

cuvinte…

“Numai daca am fost incercati de suparari, simtim placerile si bucuria. Caci nu bea cu placere cel ce n-a insetat si nu mananca cu placere cel ce n-a flamanzit; de asemenea nu doarme cu placere cel ce n-a privegheat indelung si nu simte bucuria cel ce mai intai nu s-a intristat. Tot asa nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu le vom dispretui pe cele vremelnice”. (Sf. Antonie cel Mare)

Take another little piece of my heart…

momente in care cuvintele sunt de prisos… momente in care gandurile pot fi spuse doar in apropierea unor oameni foarte apropiati, altfel e doar o pierdere de timp, un nonsens… iar daca nu ai cu cine vorbi, alegi o melodie ce iti exprima starea… eu cel putin asa fac…si ascult o piesa de ” n” ori… Fac cate o pasiune subita pentru cate o melodie pe care o ascult si o reascult de zeci de ori, in loc sa vorbesc, in loc sa comunic, sa fac conversatie de dragul conversatiei, dar care sa ma scoata din starea in care sunt… opresc insa la un moment dat, nu cand ma satur de piesa sau pentru ca am iesit din starea respectiva… nuuuu, ma opresc instinctiv cand simt ca urmeaza sa ma satur.   sa o ascult si alta data cand ma incearca senzatii asemanatoare, sa nu ma plictisesc…

Nu conteaza (doar) ce stii, ci pe cine stii

fara alte comentarii …

capacitatea de a uita…

avem capacitatea de a uita, de a ne adapta la saracie si mizerie, la propria anulare. uitam zilele bune, momentele de fericire si optimism si ingropam  ce e mai frumos si bun in noi,  ne sinucidem propria fiinta cu mult timp inainte de a trece pe celalalt taram.  cum mai arata acum o zi frumoasa ?! o zi in care nu iti aluneca pe obraz decat o lacrima…

si nu stiu de ce imi vine acum in minte un fragment din “Cenusa din ornic” a lui dumitru popescu:  ” Obiectul foamei eram eu. Una din suferinţele omului este aceea de a rămâne izvor inutil, nebăut, de a se risipi şi pierde, de a nu fi asimilat. Există suferinţa de a nu produce altcuiva bucuria preaplinului tău. Cum e posibil sa auzi mesajul unei suferinte, unui zbucium si buzele sa-ti rosteasca negatii indarjite sau sa minimalizeze? Sa deslusesti un plans si sa-l infirmi? “

scriindu-l insa, mi-am amintit si de blaga, care, atat de simplu spunea ca suferintele noastre isi pun amprenta pe bucuriile noastre, dar nu si  invers, de aici si melancolia intregii noastre vieti…

Intrebarea mea era: ” Toti barbatii sunt porci? ”

Raspunsul a venit spontan si s-a sedimentat in mintea mea: ” NU mai cauta in cocina ! ” nu am gasit insa cu ce sa asimilez cocina… iar daca nu o pot delimita, nu pot pasi in afara ei…

eforturi fac, insa, din plin… si, apropo, va invit sa dati un click aici

viata in ritm de tango…

mi-a scapat…am ratat momentul… Ce e tangoul? poate complexitate, dragoste, senzualitate, putere,rafinament,pasiune, tensiune, gratie… si de ce nu chiar viata. Dorinta de a trai si a simti…e mult mai mult decat cuvinte… cum este viata in ritm de tango ?! e doar simtire…

Somnul ratiunii (mele) naste monstri

Ratiunea adormita cu siguranta produce monstri. Dar tot monstri produce si ratiunea infometata. Lipsa de comunicare dintre mine si tine face ca pe zidul de sticla dintre noi sa proiectam imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu esti cum esti, ci cum te vad eu, cum te vad dorinţele, aspiraţiile, frustrarile mele. Cum te vede comoditatea mea. Nu mai esti tu, ci esti cum imi convine mie sa fii. Si TU … gandesti la fel … poate …

Cel mai rau lucru care se poate intampla … sa am o clipa libera… noroc insa ca nu mi se intampla prea des… Atunci incep sa ma napadeasca gandurile … ganduri de genul ” tot timpul cautam pe cineva care sa ne iubeasca si sa ne accepte pentru ceea ce suntem, insa cand gasim aceea persoana de ce totul se schimba radical si dam persoana iubita la o parte?! sa fie omenirea atat de tampita sau oamenilor le place sa isi complice viata ?!

si…. ma mai gandeam la ceva …De ce se spune oare ca barbatii sunt niste porci, cu o gandire simplista si infantila ?! Mie mi se pare ca barbatii sunt mai destepti decat noi, ca ne manipuleaza si isi ating scopurile. Voi ce credeti? Sunt barbatii niste fiinte simple usor de manipulat sau mai degraba persoane puternice care stiu ce vor? Statistic, e dovedit clar ca sunt mai multe femei care sufera din cauza unui barbat decat barbati care sufera din cauza unei femei…

…asa…daca ma mentin ocupata, trec zilele mai usor, iar pentru asemenea ganduri nu mai am timp …

test de rezistenta

o saptamana de doi bani, incarcata de munca,  oboseala si  rautatile unor oameni care nu se simt bine daca nu iti distrug moralul si increderea in propriile forte… in care nu pot sa nu gandesc ca am trait si traiesc captiva in inutilitatea unei existente ratate… un om care face umbra pamantului degeaba…

o sedinta ce mi-a consumat ultimele resurse de energie in efortul de a nu izbunci in plans la auzul atator lucruri teoretice…

2 pastile de distonocalm pentru a domoli furtuna si lucru in continuare…acasa, 2 pahare cu vin rosu… apoi am plecat la concert. a fost voltaj si a fost frumos !

apropo, ca tot e campania de ajutorare a varstnicilor pe toate posturile, TU cata singuratate ai putea indura ??? crezi ca e varsta conditia de baza  pentru a fi inconjurat de singuratate si/sau tristete  ?!

noapte buna !