”Eu Da, exist !”


citez randurile scrise de Viorel Muha, autorul eseului -” Da, exist! „, eseu care mi-a mers la suflet. va invit sa cititi mai multe printr-un click aici

” Eu Da, exist !

Şi dacă exist pot constata că mai există şi alţii. Am costatat că mulţi sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume probabil că ursitoarele au uitat ieşind pe coşul casei din fiecare lucru din lumea asta, câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înţelege şi descifra. Aşa că am reuşit cât de cât să înţeleg şi să învăţ mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău, că trebuie să ştiu…mai bine ce-am învăţat !

Am învăţat să învăţ, mai întâi, că nimeni nu-i din început născut a ştii!
Am învăţat ce-i fierbinţela focului arzându-mă de câteva ori, cu flacăra iubirii.
Am învăţat să nu suflu în jăratec prea tare şi de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el.
Am învăţat ce-i răceala gheţii, atunci când fără nici o remuşcare am fost părăsit sau ingnorat.
Am învăţat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ trudit sau din gura celui care ştie ce-i bun în lume punând în cuvânt, linişte şi pace.
Am învăţat că niciodată nu-i bine să aştept că va veni ce-mi este dat în viaţă, fără trudă.
Am învăţat că vârful muntelui nu coboară la mine, dacă nu mă sui eu la el.
Am învăţat că dacă mă duc musafir la cineva şi-mi pune pâine şi apă pe masă, să am încredere în acei oameni. Apoi, am învăţat şi am găsit puritate de lumină într-un bob de rouă în dimineţi de răsărit de soare.
Am învăţat să văd că prin culoare şi forme pe-o pânză puse, un mare maestru cum îşi plânge prin secole şi astăzi, iubirea pierdută.
Am învăţat că sunetul muzicii şi al naturii este cel mai înălţător elixir de pe tot pământul, pe care Dumnezeu ni le-a lăsat ca dar de pace şi iubire şi că ele ne pot ridica inima şi sufletul, cât mai aproape de el.
Am învăţat să iau din ce muncesc, găsesc sau mi se dă, numai cât să pot duce.

Am învăţat că trebuie să las în urma mea spre bucurie, copii, o casă, un pom şi truda muncii mele prin osteneala minţii şi-a mânilor, lucruri care să dureze cu folos sau să las imagini prin penel scrise frumos, piatră spartă-n forme cu înţeles, cuvinte-n-sunete care să încânte suflete în inimi de fiinţe.

Am mai învăţat că cel mai de folos este cuvântul, cel pe care îl dau sau îl primesc şi că el are cea mai mare putere din lume.

Am învăţat să iau aminte căci într-un final, toţi, vom ajunge cuvânt scris pe o cruce sau piatră şi vom rămâne mai mult sau mai puţin, în mintea cuiva în bine sau în rău.

Multe sunt de învăţat şi cu cât învăţăm mai mult ne dăm seama că ştim mai puţin, dar drumul vieţii este scurt şi las pe alţii să spună ce nu ştiu eu. Incă exist, încercând să învăţ. ”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s