randuri - ganduri

Omul frumos


Acesta este dialogul frumosului cu lumea, unde realul în numele lucidităţii, răneşte fiinţa, în timp ce frumosul, în numele iubirii, o înfrumuseţează permanent.[…] Frumosul rănit de sabia realului îşi lasă sângele ca jertfă (asupra acestuia), dar, ce ciudat, numai aşa rănit, frumosul înfrumuseţează! Iar realul, astfel înfrumuseţat, pleacă la drum cu o altă inimă.
Este nevoie de această rănire a frumosului, ca realul să nu cadă o dată cu istoria, să fie salvat de vremelnicia ei şi de registrul său minor.Fiecare om frumos poartă parcă, precum o moştenire hristică, cununa de spini a realităţii.Dar tocmai acest sacrificiu al frumosului face ca realitatea să devină o altă realitate.
Şi patosul iubirii sacrifică cuvintele, iar iubiţii abia murmură şi se iubesc tăcând.Tăcerea iubiţilor este o altă realitate, mai mare, mai adevărată şi mai apropiată de Dumnezeu.Tăcerea iubiţilor este căldura ce iese din focul în care au ars toate cuvintele de iubire…” (Dan Puric-„Omul frumos ” )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s