Cum se ajunge la crima…


Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru ca a omorât-o pe sotia lui.

    – Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
    – Domnule judecător, sotia mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez si a trebuit să o arunc de la balcon.
    – Declaratia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită si dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.
    – Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o familie de pitici.
            Părintii au 1 metru si copiii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm .
    În ziua respectiva, i-am spus sotiei:
    – E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
    – Da, răspunde sotia sunt o adevărată specie de pirinei.
    – Pigmei ai vrut sa spui!
    – Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele si de la care se alege cu pistrui.
    – Aia se numeste pigment.
    – Ma lasi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
    – Ala se numeste pergament.
    – Cum poti, draga, sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
    – Domnule judecător, va închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul „fragment” ca sa nu mai continui discutia asta aberanta.
    M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea lângă mine cu o carte în mana si îmi spune:
    – Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur. Iau carte în mână si îi spun:
    – Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
    – Asta e bună, dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate!
    – Ăla nu se numeste vector, se numeste lector.
    – Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.â
    – Ala a fost Hector si era troian.
    Hector e unitate de măsura a suprafatei, blegule.
    – Ala e hectar draga mea.
    – Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
    – Ala se numeste nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
    – Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
    – Nu se spune duo se spune duet.
    – Ma scoti din sărite, cum dracu de esti asa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu sabiile!
    – Ala se numeste duel.
    – Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
    – Domnule judecător, aveam tunel pe limba, dar am simtit ca mi se face negru în fata ochilor si nu m-am mai putut stăpâni si am aruncat-o pe geam.
    Liniste în sala… Judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:

 

    – Esti liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de la Hector…
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s