Carti · randuri - ganduri

Platon – „Banchetul”


„A. obiectul iubirii

1. a iubi înseamnă a dori ceva ce-ţi lipseşte;
2. a iubi înseamnă a dori ceva frumos;
3. a iubi înseamnă deci a dori ceva bun(frumosul fiind doar un caz particular al binelui);
4. a dori ceva bun înseamnă a dori să-l ai, şi să-l ai mereu;
5. a dori posesia perpetuă a ceva bun înseamnă a năzui la fericire;
6. toţi oamenii doresc fericirea ca posesie perpetuă a binelui.

B. natura iubirii

1.prin ” mereu” trebuie să înţelegem nemurirea;
2. năzuind către posesia perpetuă a binelui năzuim la nemurire;
3.năzuinţa noastră la nemurire este un fel de a fi divin şi de a dobândi beautitudinea divină;
4.năzuinţa noastră la nemurire este un „instinct” al nemuririi de origine divină;ea ia în noi forma unui preaplin de rodnicie care aspiră să procreeze;
5.”instinctul” procreaţiei, ca năzuinţă la nemurire, deci la condiţia divină, este un preaplin de rodnicie care nu se poate împlini decât în prezenţa frumuseţii, pentru că doar ea concordă cu divinul (urâtul fiind, prin raport la divin, discordant) ; aşadar iubirea este dorinţa de a procrea, de a ne descărca de preaplinul rodniciei noastre procreând întru frumos;
6.frumuseţea nu este deci obiectul iubirii, ci un catalizator; ea singură ne poate ajuta să ne descărcăm de preaplinul dorinţei (în prezenţa urâtului preaplinul devine suferinţă); obiectul iubirii este cel determinat sub A.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s