iluzii si incredere – M. Aivanhov – randuri interesante

Aivanhov (http://www.scribd.com/doc/11841842/AIVANHOV-Puterea-gindului)

„mi-am pierdut iluziile!” Aceste cuvinte le-am auzit atat de des pronuntate de oameni! Ei credeau in dreptate, in cinste, in prietenie, in iubire; apoi au fost deceptionati, iar aceste deceptii au facut atatea ravagii in ei insisi incat in realitate nu si-au pierdut numai iluziile: ei si-au pierdut totodata orice incredere in oameni. Iata cum multi au Mai mult

Articolul zilei: Puterea gandului. Aparate de manipulare mentala CINTAMANI au fost aduse si in Romania

Continuam avalansa de informatii extraordinare daruite de profesorul Lucian Iordanescu! Cu amabilitatea dânsului am putut obtine înca un interviu pe tematica puterii gândului si a manipularii mentale. Nu au fost multi care au vorbit despre puterea gândului si despre tehnicile de manipulare, din aceasta cauza consider ca un plus de cunoastere, pentru noi, profanii, este mai mult decât util în cadrul evolutiei noastre. Asadar sa dam întâietate cunoasterii!

– Buna ziua domnule profesor. Bine v-am regasit.
– Bine ati venit.

– Am tot vorbit despre experimente, teleportare, psihologie, cuante si multe altele. Ajungem azi la un capitol foarte interesant pentru marea majoritate a cititorilor nostri,  si anume puterea gândului. Ne tot întrebam ce facem noi cu creierul asta al nostru, ce se întâmpla cu el, cum functioneaza, pe ce principii si asa mai departe. Ce ne puteti spune despre creier si functiile lui?
– Creierul în sine este ca un calculator, ca un televizor. În el exista structurata masa sumei tuturor componentelor prin care circula o energie electromagnetica, dar aceea este numai purtatoarea. Daca deschidem capacul unui televizor si începem sa masuram intre rezistente, condensatori, diode, tranzistori si circuite, vom gasi jocul tensiunilor, jocul intensitatilor, caderi de tensiune, cresteri, dar în nici un caz nu vom afla daca personajul de pe ecran este vesel sau trist. ~sta este un alt tip de informatie. Asa este si creierul, o masinarie complexa în care se desfasoara o multime de informatii care vin pe purtatoarea energetica. Creierul în sine are o sumedenie de neuroni, sinapse, dendrite, axoni… etc., care slujesc la transmiterea informatiei. Informatia vine, prin AND-ul întregului corp, din câmpul în care omul este scufundat. Omul este într-un ocean de informatie, cam 70% din universul asta este informatie, 20% energie si 10% materie.

– Ultimele descoperiri au aratat ca toate procesele creierului nostru se defasoara în câmpul electromagnetic al sau. Ce ne puteti spune despre acest câmp electromagnetic?
– De exemplu: în momentul în care, în anumite zone (sa presupunem o zona similara procesorului din calculator) se strânge o anumita tensiune, un potential energetic, în acea clipa, informatia conceptuala pleaca pe o componenta energetica, pe o purtatoare energetica. Noi o vedem prin aparatura, mergând pe sinapse, ca un fel de scintilatii… asa ca niste scânteieri. Alea sunt cuantele gând. Sa luam ca exemplu discutia de acum: un gând pe care l-ai avut initial, l-ai structurat, l-ai polarizat pe ideea de a discuta, am primit si eu acest gând, l-am polarizat si eu pe aceeasi frecventa de a discuta si dintr-o cuanta gând am facut o forma gând si un pachet de gânduri polarizate pe o intentie.

– Stiu ca ati facut si anumite calcule pe seama gândului.
– Eu am calculat în timp cuanta gând. Cuanta gând are si o energie. Deci o scintilatie de tipul acela este egala cu H înmultit cu Niu. H este constanta lui Planck 6,626176×10 la -34 înmultit cu Niu care este frecventa luminii adica 500 de Thz si ne da în ergi forta unei cuante gând. Cuanta lânga cuanta ne da o forma gând, forma lânga forma ne da un pachet gând, pachet lânga pachet (cum e în mentalul colectiv) ne da o cantitate uriasa de energie. Pai hai sa ne uitam în fata noastra. Vedem telefoanele astea, vedem masa, vedem bricheta, astea toate sunt gânduri materializate. Ele toate la baza au fost gânduri. Din gânduri s-au “condensat”, au trecut într-o stare de agregare energetica, dupa care, trecând într-o alta stare de agregare, le putem vedea în fata ochilor. Un scaun ce e? Initial este un gând.

– Trebuie sa clarificam ca nu vorbim despre materializarea mentala, ci de un proces care porneste de la gând si ajunge în sfera tehnologica. Nu?
– Gândul în sine proceseaza si mecanica. De exemplu, în momentul în care un tinichigiu vrea sa faca un faras, gândeste: “voi lua ciocanul X, voi bate tabla Y si voi bate între ele niturile Z”. Toata tehnologia în dinamica, deci în mecanica, este gândita.

– Acum putem spune ca pe parcursul istoriei omenirii au existat oameni care, prin puterea gândului, au materializat diferite obiecte.
– Da. Este calea scurta de a materializa, de a condensa aproape instantaneu informatia în materie. Daca luam traseul invers, observam ca materia, daca o descompunem, ajunge în energie si energia în informatie. Noi avem calea mai lunga. Daca ne gândim la un strung, el a fost gândit din aproape în aproape, ca doar el nu a existat de la bun început. Omul s-a gândit mai întâi sa topeasca minereu, dupa aia a facut o sârma, din aia o alta… si tot asa din aproape în aproape, pe o evolutie temporala s-a ajuns la o scula formidabila. Deci în spatele fiecarei structuri materiale sta gândul.

– Haideti sa vorbim despre puterea gândului, a fiecarui om de pe aceasta planeta. Cum îsi poate influenta omul propria viata  si, de ce nu, vietile celor din jur numai prin puterea gândului?
– Starea actuala a nivelului de evolutie a gândirii este empirica. Oamenii traiesc prin pulsiuni prejudecative. Ce înseamna prejudecative? Ei vin cu informatia din trecut si o plaseaza în actualitate si gândesc ca numai aceea este realitatea. De pilda, medicina alopata raportata la medicina naturista. Le e greu oamenilor (si dintr-o comoditate si dintr-o necunoastere) sa lucreze preventiv asupra sanatatii. Gândul lor nu le spune: “nu-ti strica sanatatea”. El asteapta sa se împotmoleasca undeva dupa care fuge la pastile. Pastila nu trateaza cauza, ci trateaza numai efectul.

– La o emisiune în urma cu un an de zile, un farmacist foarte cunoscut în lumea medicinei alopate spunea ca pastilele nu vindeca organismul, ci ca ajuta organismul sa-si puna în functiune capacitatea de a se vindeca.
– Stia bine ce spunea. Cuvântul placebo este dus undeva în derizoriu. Este vorba tot de forta gândului, autosugestia. Sa nu uitam, corpul meu este rezultatul a ceea ce manânc si gândesc. Daca acum nu poate, înseamna ca asa am gândit un amar de vreme. Sunt inhibitii sugerate din mental. Intalnesc frecvent oameni cu care discut si în momentul în care le dau un sfat îmi spun: “pai nu stiu, am sa încerc sa vad daca o sa-mi reuseasca” din start el porneste cu o neîncredere si cu un negativism. Pai daca zic: “ma duc sa-mi caut un serviciu, da Doamne sa nu dau de el” oare o sa-l gasesc? Organismul nostru va reactiona imediat daca îi voi da cu fermitate o comanda pozitiva.

– Asta pentru ca motorizeaza întreaga structura umana sa se manifeste într-un anume fel. Nu e vorba numai despre o influentare energetica, nu?
– Spuneai ca te motorizeaza. Pai concret, cum te motorizeaza? În momentul în care eu ma duc cu toata încrederea în resursele mele, din mentalul meu vor porni niste cuante gând catre interlocutorul meu. El va recepta comanda mea “pot, stiu” si el va spune: “da domne, poate, stie baiatul asta!”. Daca eu zic ca nu stiu, ca habar nu am, el asta va recepta. Noi nu ne imaginam ce forta uriasa are gândul dincolo de cuvinte. Citind în Ioan (1.1) “La început a fost cuvântul”, majoritatea oamenilor cred ca, scrierea, se refera la cuvântul rostit. Ei bine nu. Cuvântul poate fi: gândit, vorbit, scris sau materializat. Când zic “telefonul asta” este un cuvânt gândit initial si acum materializat. Deci eu cu forta gândului modific lumea.

– Exista  institute recunoscute în lume care sa studieze aceasta problematica a fortei gândului?
– Da. Sunt la ora actuala câteva institute, cu precadere rusesti, mai sunt si americanii si chinezii, dar rusii au întâietate. Ei au constatat ca simplul gând polarizat pe o idee si nu una anarhica, modifica ADN-ul. Modificând ADN-ul, modific unul dintre receptori, ADN-ul este o antena receptoare-emitatoare. Deci modific frecventa de percepere. Daca, la un moment dat, printr-o chakra, ADN-ul meu primea cu precadere informatie de culoare rosie, prin gând eu pot sa modific temperatura de culoare ajungând la albastru sa zicem. Poate ca e greu de înteles. Atunci când gândesc pot sa creez dinamica în lumea materiala.

– Exista tehnici de manipulare mentala?
– Da, bineînteles. Manipularea este inductia în subliminal a unor anumite forme gând. Si uite asa pot muta mase întregi de oameni în alta parte. Aici ajungem în mentalul colectiv. Mentalul colectiv are însusirea de a înmagazina toate formele gând, cuantele gând care exista. Se poate folosi mentalul colectiv în anumite scopuri, fie ca-l poti folosi constructiv sau destructiv. Depinde slujitorul cui esti. Slujitorul entropiei sau slujitorul negentropiei adica al Hristului sau al lui Lucifer. Universul în ansamblu este echilibrat, el nu îsi pierde echilibrul. Materia, atât cât se creeaza tot atât se si de-creeaza.

– Exista posibilitatea ca anumite forte, anumiti oameni, anumite aparate sa poata manipula mentalul colectiv sau energia anumitor grupuri? Întreb acest lucru pentru ca sunt foarte multi oameni care ne-au scris ca în ultimul timp s-au simtit ciudat, au avut caderi de energie, atacuri de panica si alte manifestari energetice ciudate. Exista aceasta posibilitate ca cineva sa se foloseasca de energia unei mase de oameni?
– Cei care au anumite stari disfunctionale si anumite dezechilibre trebuie stiut ca ei sunt primii autori care-si desfac carapacea protectiei energetice. Un anumit mod de viata, de echilibru, nu spune ca în clipa asta sunt sanatos, ci ca în clipa asta nu mai procedez în nici un mod pentru a-mi altera sanatatea. Din clipa asta gândesc ca întineresc, ca îmi reconfigurez celula si ea în loc sa oboseasca se energizeaza. Toate acestea maresc vibratia corpului.

– Si pâna la urma exista aparate care sa influenteze în vreun fel structurile energetice si mentalul?
– Poate ca cititorii dumneavoastra ar fi uimiti sa vada urmatoarea aparatura. Doua persoane stau de vorba la o masa si din niste colturi, fara sa vada, niste fascicole, în infrarosu sa spunem, le scaneaza mintea. Iar în camera alaturata, un cetatean sta în fata unui monitor si se uita la gândurile nerostite ale celor doi interlocutori. Aparatul asta, am si numarul de inventie pe undeva, are ca vechime vreo 50 de ani. Majoritatea sunt în niste institute de cercetari rusesti si la NASA. Ei colaboreaza mana în mâna, nu au parti-pris-uri politice. Aparatul se numeste CINTAMANI si a fost si prin România, dar o varianta mai redusa. Acest aparat îl folosea cineva si se juca cu mintile persoanelor din jurul sau. Le crea în mentalul personal, polarizând mentalul colectiv, niste realitati virtuale pe care ei chiar le puneau în practica în obiectual.

– Ce pot face oamenii ca sa se poata proteja?
– Sa aiba stiinta de carte. Stiinta de carte neînsemnând neaparat citirea bibliotecilor care îti ies în cale, ci accesarea bibliotecii Akashice.

– Nu e un lucru atât de la îndemâna ca cineva sa poata accesa biblioteca Akashica.
– Nu. Dar încet, încet este posibil. Se poate doar prin rugaciune si meditatie.

– Este un îndemn catre rugaciune?
– Catre spiritualitate. Dar pentru ca tot ati adus vorba de rugaciune, hai sa facem o precizare. Am gasit în manuscrisele de la Marea Moarta rugaciunea eseniana. Noi întelegem prin rugaciune un fel de solicitare, de cerere. Rugaciunea eseniana arata ca aceasta comunicare cu divinitatea sau cu orice alta forta superioara noua, nu înseamna “da-mi”. Rugaciunea eseniana nu spune niciodata “da-mi”, ci zice: “îti multumesc Doamne ca îmi dai”, “îti multumesc ca din învatatura pe care mi-ai dat-o înteleg în ce stadiu de evolutie ma aflu”. Daca eu zic “Doamne da-mi!”, ce fac în secunda urmatoare? Transfer responsabilitatea catre Dumnezeu. Eu pun mâinile pe piept si astept ca Dumnezeu sa-mi îndeplineasca rugaciunea. Si daca vad ca într-o saptamâna, doua nu se îndeplineste, încep sa ma cert cu EL “pai ce faci Doamne? nu te-am rugat?  Eu când ma rog, Tu unde esti?“. Romanul are o vorba foarte interesanta: “Dumnezeu da, nu baga în traista”. Sa ne amintim ce spunea Iisus Hristos: “când voi cereti ceva în numele Meu, sa credeti ca ati si primit si veti avea”. Pai daca eu am primit ceva, ce fac? Cer? Nu, multumesc!

– Va multumesc domnule profesor si astept sa ne “hraniti” si data viitoare!
Va doresc un weekend minunat, plin de pace, lumina si mai ales iubire!